❄Iarna Dintre Noi☃

❄Iarna Dintre Noi☃


Ah vântul cum ne suflă rece
Când trup cu trup tăcut se-atinge
Copac de suflet ne va ninge
Un ram de dor ce-o să se-aplece
Și mâna mea cu-a ta-n dezmierd
Ca două păsări făr’ aripe
Vor zbate-n tremurate clipe
Dulci amintiri ce-n timp se pierd
Ne-au plâns speranțe înghețate
Și-atâtea nopți pierdute-n treacăt
De doruri ce-au rămas sub lacăt
Visând iubiri fără de moarte
Vom îndura din nou o iarnă
C-un alb murdar nepăsător
Ne vom preface că nu dor
Tristeți ce le-am ascuns sub haină

☃De Iarnă…❄

☃De Iarnă…❄


S-au prăvălit azi-noapte norii,
A nins întruna…ca-n povești,
Fantastic peisaj ce pare
Desprins din basmele rusești.

E-atâta liniște…iar vântul
Parcă de-o vreme-a-ncremenit,
Să nu cumva să deranjeze
Decorul iernii ce-a sosit.

Copacii dezbrăcaţi de toamnă,
Rămași atât de triști și goi,
Privesc în zare cu mândrie
Că s-au gătit în straie noi.

Un stol de vrăbii zgribulite,
Să dea obol sărmanei guri,
Se iau la harţă prin zăpadă
Pentru un pumn de firimituri.

Prin stratul gros de nea, îşi cată
Un pic de loc, un guguștiuc,
Rămas stingher de astă toamnă,
Stă trist pe-o ramură de nuc.

În ochi cuprinsă-i suferina
Că e sărman și-al nimănui
Și-nsingurat înfruntă gerul,
Că te topești de mila lui…

Privind la stelele de gheață
Ce-azi-noapte-n geam au înflorit,
Mă copleșește nostalgia,
Un dor de timpul ce-a fugit.

Fără să vreau, îmi zboară gândul
La vara cu parfum de tei…

Îmi place frumusețea iernii,
Dar nu și caracterul ei!

🌹Mi-e Dor…💓

🌹Mi-e Dor…💓


Iubita mea, în seara asta,
Când ploaia rece-mi bate-n geam,
Revăd imagini de-altădată
Când lângă mine te aveam.

În gânduri iar mi te apropii
Şi amintirile-mi revin,
Te vreau, iubito, lângă mine,
La piept, cu drag, să mi te ţin!

Să ne plimbăm ca altădată,
În toamna galben-ruginie,
Îndrăgostiţi de al ei farmec
Şi dulcea ei melancolie.

Râzând, ca doi copii zănateci,,
Să ne jucăm cu stropii reci,
Să te acopăr cu săruturi
Şi-apoi să nu mai vrei să pleci…

Sunt singur şi-n această toamnă,
Trăiesc acelaşi vis mereu,
Te văd cum râzi dansând în ploaie
Şi cum te-ascunzi la pieptul meu.

Cum te ridic uşor în braţe,
Pe-al toamnei vals în zbor plutind,
Cum te îndepărtez de mine
Ca, mai apoi, să te cuprind.

Şi-atât de tandră şi duioasă
Poţi fi atunci când îmi zâmbeşti!
O mică zână apărută
Din vechea carte cu poveşti…

Suspin ca vântul printre ramuri
De dorul ce te cheamă iar
Şi, printre stropii reci de ploaie,
Văd ochii tăi de chihlimbar…