🌵Dincolo De Mâine… E Speranța❣

🌵Dincolo De Mâine… E Speranța❣


Atunci când există dragoste, sufletul prinde aripi și zboară acolo unde vrem să-l trimitem, indiferent de obstacole sau distanță!
Zadarnic e să ai aripi, iar cerul uși închise.
Nu privi în altă parte când ai lângă tine tot!
Persoanele destinate să se întâlnească, se vor întâlni aparent întâmplător, dar exact când trebuie.
Oamenii sunt adesea neînțelegători, iraționali și egoiști…
Iartă-i,oricum.
Fiecare om ascunde în el și rău și bine, altfel nu am fi echilibrați!
Orice minciună e o capcană care îți poate da viața peste cap.
Cred ca lumea e prea mare pentru mine. În schimb, o lume redusă la “doi” mi se pare ideală!
Dumnezeu ne oferă pe tavă câte un sortiment de fericire, dar noi de multe ori, mințim că suntem alergici.
Fericirea e un moment de zâmbet, în care, oricât de agitată ar fi lumea din jur, sufletul tău e liniștit.
Fiecare plătește în cele din urmă, atât prețul păcatului sau, cât și prețul bunătății sale!
Oare cei morți își găsesc liniștea dincolo de zarva acestei lumi?
Nu poți lupta cu morile de vânt ca să obții ceea ce este bine…
Cei care încearcă să își înece necazurile în băutură uită un lucru: necazurile știu să înoate…
Uneori, dragostea e atât de puternică încât, sari din prăpastie să-ți continui drumul.
Să-ți pese mai mult de conștiința ta decât de părerea celorlalți.
Fii bun, dar ferește-te să creadă lumea că poți fi numai bun!
Dincolo de mâine… e speranța.
Iubirea sinceră și profundă nu are nevoie de vorbe multe!
Dorul doare, însă nu vindecă… aspirina poate face ceva mai mult.
Dacă te concentrezi pe șarpe, s-ar putea să-ți scape mișcările scorpionului!
Uneori numai pierzându-i pe cei pe care îi iubim, simțim cât ne sunt de dragi!
Toți oameni își doresc iubire și când o au… nu știu ce să facă cu ea!
Iartă-ți dușmanii, dar niciodată nu uita cum îi cheamă!
Întreaga lume se dă la o’parte din fața omului care știe unde merge!
Când iubești puternic, găsești întotdeauna ceva nou în persoana iubită!
În tot ceea ce faci gândește-te la sfârșit!
Și deziluziile își au rostul lor în viață, te trezesc din vis…
Dacă un “Te Iubesc!” nu vine din inimă nu-l transforma într-o minciuna…

Reclame
💘Romanța Răspunsului Mut❣

💘Romanța Răspunsului Mut❣


„Ce văd!…
E-adevărat?…
Tu eşti?…
Cum?…
N-ai murit?…
Tot mai trăieşti?…
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?…

Hai!… Spune-mi…
Spune-mi tot ce ştii…
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui –
Nici celor morţi,
Nici celor vii …

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?…
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?…
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?…

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?…
Te-ai răzgândit?…
Ne-am împăcat?…
Iar ne iubim?…
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?…
Dar tu mai ştii după câţi ani?…

Eu te-am iertat de mult!…
Dar tu?…
Răspunde-mi „Da”…
Răspunde-mi „Nu” –
Totuna mi-e!…
Ştii tu de ce –
La tine „Nu” şi „Da” nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!…

De ce te temi?…
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?…
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?…

Răspunde-mi!…
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?…
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!…

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?…
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?…
Ce nou secret îmi mai ascunzi?…
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?…
Hai!… Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura – mii de draci! –
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut…
Nu gura…
Ci răspunsul mut!…”

                                                                                                                             De Ion Minulescu

💘Ochii Tăi…😘

💘Ochii Tăi…😘


De ce sunt ochii tăi atât de triști
atât de-ntunecați, fără culoare,
de parcă-n cer nu mai e pic de soare,
de parcă pentru nimeni nu exiști!

De ce privirea-ți înăuntru fuge
mai mult decât spre oamenii din jur,
de ce mă-nveți din suflet să îți fur
miresme dulci, ce doar tu le poți strânge!

Eu sunt aici, și n-am plecat niciunde,
de ce mă crezi pierdută-n zări pustii,
te-am așteptat….încă aștept să vii,
e-atât de toamnă…vânt și frunze ude!

E-atât de toamnă, tu așa departe,
și între noi sunt păsări care plâng,
ce-n zorii zilei dulci cuvinte strâng,
cuvinte ce le scriu pe frunze moarte!

De ce sunt ochii tăi atât de triști,
când eu în zori și-n răsărit de soare,
trimit spre tine pete de culoare,
și știi că pentru mine…chiar exiști!

😢În Fiecare Toamnă…🍀🌤

😢În Fiecare Toamnă…🍀🌤


În fiecare toamnă mă apucă un pui de..depresie… Depășesc faza de fiece dată. Uneori îmi ia mai puțin timp, alteori mai mult. Nu că nu mi-ar plăcea toamna, dimpotrivă, admir cu bucurie jocul frunzelor multicolore, asfințitul soarelui! Dar când văd copacii goi, mă întreb iar și iar: oare de care frunze îi este mai dor capacului? De cele care i-au fost smulse de către vânt sau de cele care l-au părăsit de bună voie?! ❤ Și iarăși vine toamna…💙