😢Călăul😭

😢Călăul😭


S-a agăţat de tine cu-atâta disperare
Ca orbul ce în valuri ar sta să se înece
Şi mâna ţi-a cuprins-o puternic în strânsoare.
A ta pentru vecie, te-ar fi iubit cât zece!..
Venit de nicăierea, i-ai apărut aievea
Ca dar al Providenţei ce-a coborât din cer…
Cât de deşarte visuri! O scurtă amânare
Sentinţei pentru moarte….Sărmanul prizonier!
Din valurile mării ce se-agitau în goană
L-ai tras către lumină zâmbindu-i prefăcut,
Că malul e aproape, că simţi deja nisipul…
O insulă pustie! i-ai spus… Şi te-a crezut!
Sub masca inocenţei pe-a îngheţatei inimi
Vândută pe vecie pârdalnicului hău
Se ascundea cu grijă un demon al terorii,
Un chip fără de suflet…un monstru…un călău…
Ce gânduri necurate şi ce simţiri de fiară
S-ademeneşti în plasă un înger prăbuşit,
Făcându-l să mai creadă că ar avea scăpare
Din iadul ce în flăcări atât l-a chinuit?
Şi ce plăcere crudă să-l smulgi dintre ruine,
Să mângâi şi să sufli pe rana care doare?
Cum te mai rabdă Cerul? Pământul cum te ţine
Când ai salvat un suflet doar să-l priveşti cum moare?

⁂❀☼Grădina Maicii♥❀⁂

⁂❀☼Grădina Maicii♥❀⁂



Aștept cu drag s-ajung din nou la tine,
Dac-aș putea m-aș reîntoarce-n zbor,
Căci simt cum plânge inima în mine
De-atâta chin și de atâta dor.
Nu-i nicăieri în lume ca acasă,
Oricât de greu, oricum ne e mai bine,
În nici un loc nu simți fiorul care,
Tulburător, îţi freamătă în vine.
În munții tăi cu crestele în nouri,
Eternii paznici ai averii tale,
Ascuns-ai bogății nemăsurate
De ochii hoți ce ți-au ieșit în cale
Și în pădurile-ți întinse, cerbii,
Ca în povești se-adună la izvoare,
Ai ape dulci și râuri șerpuite
Ce clocotesc vărsându-se în mare.
Pe câmpuri nesfârșite curg în valuri
Bogate holde ce valsează-n vânt
Ș-n codrii tăi cu licăr de smaralde
Voioase păsări se întrec în cânt.
Iar limba ta cea dulce și suavă
E-aleanul ce se naște din iubire,
Comoară ce-au păstrat-o-n vers poeții
Ca nouă să ne-o lase moștenire.
În doine pus-ai dorurile toate
Zădărnicind a timpului uitare,
Din rădăcina care ți-a dat viață
Tu ne-ai hrănit, pe rând, pe fiecare.
La pieptul tău am cunoscut lumina,
Din graiul tău cuvintele-mi rostesc,
Pământul tău doresc să mă îngroape
Când va fi vremea să te părăsesc.
Ești cuibul unde sufletu-și așterne
Culcușul drag, ești dulce alinare,
Un colț de rai ce Domnul îl alese
,,Grădina Maicii”, de la țărm de mare.