Tristețea… ✍️

Tristețea… ✍️


Tristețea mea nu-i una pământeană…
E o tristețe născută din zenit
Atinsă de îngeri, sărutată de steaua polară
Și apoi împărțită între cer și pământ.
Pe curcubeu, cântec de ciocârlie și zâmbet de copil ,
Tristețea mea își caută sămânța
Și încolțind ,să crească copac al nemuririi
Peste țărână și abis pod de bucurie.
Tristețea mea nu-i una pământeană
Nici eu nu știu de unde am înflorit
Și poate de aceea, uneori mă simt musafir pe Pământ.

🌵Deznădejde✍

🌵Deznădejde✍


_ Viața? Este doar tristețea unei lumi fără hotar,
Amăgirea unei inimi care bate în zadar,
E ciudata mângâiere pe o rană care doare,
Bogăția ce se-aduce unui suflet care moare,
E pedeapsa ce ți-i dată pentru nu știu ce păcat,
E minciuna ce ascunde adevăru-adevărat,
E durerea ce-i e dată sufletului care tace
Scormonindu-i prin unghere de păcate să-l dezbrace,
Este chipul moștenirii celor alungați din rai
E năluca fericirii ce-o dorești și vrei s-o ai,
Este timpul ce în goană ți se-arată în privire
Și rămâne, din păcate, doar o tristă amintire…
_ Tu dorești ca, petrecând-o, să o guști ca pe-o licoare?
Toată vraja din iubire și mireasma unui vis?
O! Trezește-te, copilo, viața nu-i cum ți se pare!…
Te-ai născut din nebunie și trăiești cum ți-este scris!…