🌁Mai Lasă-Mă!✍

🌁Mai Lasă-Mă!✍


Mai lasă-mă în pace-odată, viaţă,
C-am dat mereu atât cât am putut,
Ba, uneori, dator a nu-ţi rămâne,
Dobândă la dobândă mi-ai cerut!

Nimic nu am, doar sufletul din mine,
Mi-l ia , de vrei, nici nu mă întreba,
De crezi că n-am plătit destul chirie
Pentru un pat şi-o masă-n casa ta!

La ce-ţi va folosi sărmanul suflet
Ce stă chircit cerşind la uşa ta,
Când este plin de răni de-atâtea biciuri,
Nemaiputând căra povara grea?

Ce-ai vrut să fac pentru-aţi intra în graţii,
Cât mai umil ţi-ai fi dorit să fiu?
M-am săturat de ale tale toane,
Nici nu-mi mai pasă! Este prea târziu!

Ai câştigat! Aveai în mână aşii
Iar eu, oricum, nici nu ştiam să joc!
Chiar de-ai trişat, rămâi şi-adună-ţi potul,
La masa ta, eu nu mă mai întorc!

Nu te-aştepta să-ţi mai aduc ofrande,
Azi nu mai am nimica de pierdut
Şi nu mai dau doi bani pe tine, viaţă,
Că mi-ai cerut un mult prea greu tribut!