Timpul… ❗✍

Timpul… ❗✍


 Timpul își pune amprenta cu fiecare clipă ce trece, însă îmi place să cred că o face într-un mod plăcut… că acolo unde a săpat, a făcut-o cu un scop, acela de a scoate în evidență o trăsătură a caracterului avut… Fiecare rid și fiecare fir de păr albit, spune povestea unui moment trăit și fiecare zâmbet din colțul buzelor, vorbește despre o poveste nespusă…

Timpul se joacă uneori cu noi, un joc de-a v-ați ascunselea și atunci când te prinde, te sărută dulce sau apăsat, după cum te simte și te marchează pe viață…

Timpul este prietenul și dușmanul, totodată și singura cale este acceptarea lui!

💕A Fost…✍

💕A Fost…✍


Iubire, cu mult timp în urmă când ne-am îndrăgostit unul de altul…te controlam…te certam…eram geloasă și îți spuneam cum văd eu o relație normală, însă tu mă contraziceai. După o perioadă…eu am încercat să mă adaptez, iar tu nu ai acceptat adaptarea mea și m-ai vrut ceea care eram la început. Am zâmbit și am vrut să te amărăsc puțin, însă asta nu merge la nesfârșit. Te anunț public că e vai de tine dacă nu mă vei iubi..e vai de tine dacă nu vei trăi toată viața alături de mine. (glumesc iubirea mea)…știu că și tu îți dorești asta și acum în sfârșit am reușit să fim împreună. Cât timp suntem la servici și ne vorbim doar la telefon…simt că trece foarte greu timpul și abia aștept să ajungem acasă…să ne vorbim…să fim alături. Știi?…când îți zâmbesc să ști că mă bucur să te văd…când te ajut la ceva, îmi pasă de tine…când te caut la telefon mereu…mi-e foarte dor de tine…când întreb ceva mă interesează…când îți ofer ceva, meriți…dacă îți cer ceva…am nevoie…dacă îți spun totul…e pentru că vreau să știi. Și știi de ce? Pentru că ești sufletul meu pereche…pentru că ambi am învățat ce este iubirea, am plâns amândoi, am suferit, am greșit și am învățat din greșeli, am iertat, iar acum merităm să fim fericiți. Nu uita!; iubește-mă mereu…asa cum te iubesc și eu.

🌼Ne Privim…🌷

🌼Ne Privim…🌷


Ne privim în oglinda vieții, eu și chipul meu de odinioară
Și nu înțelegem, de ce ne petrecem odată cu timpul ce trece,
Parcă ieri eram copilă, apoi o gingașă și suavă domnișoară,
De ce tinerețea înfloritoare atât de repede trebuie să plece?
Da, suntem trecători prin viață, asta este a destinului vrere,
De ce ne schimonosește însă chipul, devenim de nerecunoscut,
N-am putea muri frumoși și zâmbitori, fără zbucium și durere
Și să plecăm veseli, așa cum am venit pe lume, spre necunoscut?
Ne privim în oglinda lacului, eu singură și ea, iubirea mea,
Fiecare avem, acum, propriul cer pe care strălucim ca o făclie,
Dar nu putem înțelege care din noi a devenit, în timp, o stea,
De ce timpul ne-a despărțit cerul vieții, de ce a trebuit așa să fie?
După ce legi ascunse se-nvârte timpul n-am putut înțelege,
Privim neputincioși și resemnați, ne-am fi dorit să ne fie aliat,
Dar el trece pe lângă noi nepăsător, privindu-ne de sus ca un rege,
Nu are timp pentru explicații, el astăzi a venit și mâine-a și plecat…

Cu Timpul…(Jorges Luis Borges)✍

Cu Timpul…(Jorges Luis Borges)✍


După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă între a susține o mână și a înlănțui un suflet, și învață că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva și că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranță, și așa, omul începe să învețe… că săruturile nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni, și așa omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși, și învață să-și construiască toate drumurile bazate în ASTĂZI și ACUM, pentru că terenul lui MÂINE este prea nesigur pentru a face planuri… și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.
…..Și după un timp, omul învață că dacă e prea mult, până și căldura cea dătătoare de viață a soarelui, arde și calcinează. Așa că începe să-și planteze propria grădina și-și impodobește propriul suflet, în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori, și învață că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forță, că într-adevăr e valoros, și omul învață și învață … și cu fiecare zi învață. Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor
bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.
… Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești. Îți dai seama cu timpul că dacă ești alături de această persoană doar pentru a-ți întovărași singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
… Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărați prieteni sunt numărați, și că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face. Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeași intensitate. Cu timpul îți dai seama că deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.
…Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență trăită alături de fiecare ființă, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îți dai seama că cel care umilește sau disprețuiește o ființă umana, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat. Cu timpul înveți că grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele nu vor mai fi așa cum sperai.
….Cu timpul îți dai seama ca în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea ca deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, îți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt… Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

Dar din păcate, se învață doar cu timpul…

⭐Iau Lucrurile Așa Cum Vin…💧✍

⭐Iau Lucrurile Așa Cum Vin…💧✍


Iau lucrurile așa cum vin. Crede în tine și nu înceta să crezi și în oameni. Asumă-ți riscuri, fără așteptări.
Am râs, am plâns, mi-a trecut.  Am greșit, am iertat. Am respectat și unde nu am primit respect, pentru că „respect” că nu toți oamenii au capacitatea de a te percepe corect sau de a te pricepe.
Am învățat și din surprize dar și din dezamăgiri să nu mai am așteptări de la oameni. Credeam că știu lecția asta, acum pot să trec orice examen.
Învățat, din nou, lecția care spune că decența și integritatea nu pot fi disimulate nicidecum prin vestimentație sau statut social; mi s-a repetat des clișeul cu ,,niciodată să nu spui niciodată!”, imprevizibilitatea vieții devenind astfel o lecție pentru mine; am învățat, din nou, că familie înseamnă,  inimile care bat pentru tine. NU am învățat însă că înainte de a nu-i dezamăgi pe alții, trebuie să fii atent să nu te dezamăgești pe tine;
Am învățat că e nevoie de câteva cuvinte de la persoana potrivită pentru a crede în tine, pentru că am fost mai atentă; am învățat o lecție practică, a compensației zic eu: dacă nimic nu durează pentru totdeauna, bucură-te că poți controla durata a ceea ce nu-ți face bine (fie situații/fie relații). Acționează! Acum, aici și PENTRU TINE! Timpul nu așteaptă pe nimeni.

🌝Sunt Binecuvântată🍀

🌝Sunt Binecuvântată🍀


Sunt binecuvântată deoarece îngerul meu păzitor unic și special are grijă de mine tot timpul! Câteodată viața pare grea și confuză, și atunci îngerul îmi amintește că Dumnezeu are un plan pentru toți, iar eu sunt mai puternică decât cred alți. Atunci când îmi este greu forța interioară îmi demonstrează că indiferent cât de dificile sunt vremurile, pășesc cu siguranță pe propriul meu drum. Niciodată nu am disperat când m-am confruntat cu sarcini imposibile. Apreciez uimirea și minunățiile lumii și le folosesc ca inspirație, pentru a fi mai puternică. Îngerul păzitor îmi șoptește că sunt o persoană specială și nu pierd niciodată contactul cu realitatea. Visez că am aripi și zbor la înălțime, pe vârful oricărui munte, iar aripile mele mă împiedică să cad. De-a lungul timpului am învățat să îmi întind aripile sufletului, iar filozofia vieții mele s-a dezvoltat în timp pentru a mă face o forță a binelui.