🤱Suflet De Mamă✍

🤱Suflet De Mamă✍


Am dat din suflet pentru fiecare,
V-am ridicat deasupra vieţii mele
Şi aş fi vrut ca nici o întristare
Să nu v-aducă-n inimi lacrimi grele.
Pentru a netezi a voastră cale
De pavăză furtunilor am stat,
N-am vrut să-mi ştiţi a sufletului jale
Când uneori, de voi, v-am apărat.
V-am fost alături când plângeam în mine
Şi v-am zâmbit deşi mă scufundam,
Am vrut atât: să ştiu că vă e bine,
Cu liniştea din voi mă alinam.
Când mi-a fost greu şi poate mi-a fost teamă,
Înăbuşeam un strigăt disperat,
N-am vrut ca voi să mi-l băgaţi de seamă
Iar liniştea să v-o fi tulburat.
Când voi pleca, să nu vă curgă lacrimi
Ci să vă bucuraţi că, în sfârşit,
După un drum împovărat de patimi
Un suflet chinuit s-a liniştit.
N-am căutat prin lume fericirea,
Am stat să-nfrunt atâta vânt şi ploi,
Căci mai presus de propria-mi viaţă
Am aşezat iubirea pentru voi.

Reclame
O Lume Nebună☹

O Lume Nebună☹


Trăim într-o lume nebună şi roasă de mii de păcate,
Ne-nfigem, cu bună știință, cuțitul, adânc, pe la spate,

Minţim şi furăm şi ni-i bine când răul ne macină firea,
Călcăm în picioare principii și tot mai sperăm nemurirea…

Valoarea nu are valoare şi mare-adevăr e minciuna,
Trăim ca și când nu ne pasă, de-i bine sau rău, e totuna…

Privim prin perdele de ceață (o mână din cei ce mai văd)
Și nu îndrăznim ți ni-i teamă s-oprim al căderii prăpăd.

Aducem în față scursura, ce-o scoatem din negrul nămol,
Ca orbi lăudându-i veșmântul, deși,, Împăratul e gol!”

Lăsăm să conducă hiena, pornim vânătoarea de lei,
Ne-ascundem plângând,, după deget, făcând, fără rost voia ei…

Trăim într-o lume stupidă și totul în jur îmi repugnă!
Când leu-i redus la tăcere, hiena e rege în junglă!

🌵 De-atâta Drag…✍

🌵 De-atâta Drag…✍


De-atâta drag, te-aş fi păstrat în mine
O veşnicie, poate şi mai mult.
Să te iubesc şi ploaia să-ţi ascult
Cu trupu-mi fremătând, a veri, sub tine.

Nu-i timp să ne oprească în uitare,
Un singur anotimp avem în noi,
Ce ne-nfloreşte-n maci pe amândoi
În dimineţi din ce în ce mai rare.

Ne inventăm în liniştea-nserării,
Să nu ne pierdem printre-mbrăţişări
Şi evadăm în zbor pe-albastre mări,
Poeme fără teama renunţării.

De-atâta drag, m-aş naşte mângâiere
În palma ta, pe buze, un sărut,
Să-ţi fiu prezent, să-mi fii durut trecut,
Să fim şi început şi încheiere…

Violetta Petre

❄Deschide Poarta!✍

❄Deschide Poarta!✍


Am poposit la poarta vieţii, timid am început să bat,
Mi s-a deschis şi, cu speranţă şi, fără teamă, am intrat.
Părea, de dincolo de ziduri, că-i însăşi drumul către rai
Şi ţi-ai dori o veşnicie la poala cerului să stai.
I-am adorat întâi lumina şi am privit pătrunzător,
Ca viaţa să-mi inunde trupul, intrând în fiecare por.
Iubirea îmi curgea prin vene şi mă hrăneam din cupa ei,
Iubeam profund, fără măsură, ce se-arăta ochilor mei,
Iubeam şi firele de iarbă, ce să le calc abia-ndrăzneam…
Atât de dragă mi-era viaţa şi-atât de tare o iubeam!
Trecut-au peste mine anii, de boala ei m-am lecuit
Când, vieţii, i-am băut otrava păstrată-n bolul aurit
Şi , din întregul rai ce, viaţa, cu vreme-n urmă îmi părea,
Rămas-a numai uscăciunea şi iadul ce-l adăpostea.
Cu întristare şi durere la poarta vieţii m-am întors,
Făr’ a privi deloc în urmă la tot ce mi-a părut frumos.
Ulciorul, fără fund, cu lacrimi, în marea ei l-am aruncat
Şi-n sufletul făcut fărâme numai iubirea mi-am păstrat.
S-o poarte-n el prin universul, ce azi îl cere înapoi,
Ca mărturie-a unei clipe ce-a petrecut-o lângă voi.
Te rog, deschide poarta, Viaţă, în noaptea asta vreau să plec
Nu mă opri! Nu-mi sta în cale! Fă-mi loc şi lasă-mă să trec!

🌵Când Teama Înlocuiește Visul🍂

🌵Când Teama Înlocuiește Visul🍂


De mână port cu mine..credința-n a mea soarta..

Chiar te-am făcut să suferi ..de-ai plecat?
De atunci rămas-au secunde reci de numărat
La geam privind… aștept zâmbetul tău,
Ca pe-o lumină a gândului cel greu
Te-am așteptat , dar n-am găsit în gând
Puterea să o iau de la-nceput ..
Mă-ntreb și acum de ce încă te port aici
Printre povești cu zâne…prinți și licurici

Ți-am dat de mult …de atunci…iertarea mea
Când te-am crezut , greșeala a fost numai a mea
Și-n urma ta când palma am închis
Pe obrazul meu cristale s-au prelins

Când te-am pierdut …nu mi-ai plecat din vis
Și-atunci numai tristețea ochii mi-a închis
De m-aș putea ierta și eu …vreodată
Să pot vedea cu alți ochi, lumea toată

De aș putea să mulțumesc …cuiva
Dar n-am să pot …și nu e vina ta.
Mă poartă pașii către drumuri grele
Și talpa mea chiar va pășii pe ele
Nu am de-ales …din drum nu mă întorc
Nu am la cine și nici nu mai pot
Un zâmbet mi-am pictat să-l vadă lumea toată

Căci am de mână…credința-n a mea soartă…