Suflet Drag… ❤️

Suflet Drag… ❤️


Suflet drag, mă simt neputincioasă și regret enorm că pot pătrunde până în adâncul sufletului tău însă nu pot să fac nimic ca să îl vindec. Aș putea să scriu zeci de pagini sau doar câteva cuvinte, însă durerea ce o porți cu tine… nu am cum să ți-o iau. Mă bucur că ai decis să reapari… și să scrii iar… chiar daca despre nefericire… Mie mi-ai lipsit mult în aceste zile de tăcere… Ș i chiar dacă spui că sufletul îți este ciunțit … din partea mea ai toată admirația pentru felul în care știi să iubești. Era o vorbă: nu plânge că s-a terminat, ci bucura-te ca s-a întâmplat! Sau poate că nu e terminat.. poate viața îți va face o surpriză… una fericită de această dată! Cine știe?
Cuvintele tale, mă întorc din nou, la Octavian Paler, de care, în ultima vreme, recunosc, sunt cam obsedată …

JOCUL
Mai am o scoică și câteva pietre, cum să clădesc din ele o mare și-un țărm unde să stau pe nisip
și cum să mă conving că am fost pe un asemenea țărm urmărind fericit o pasăre care acum nu mă mai lasă să dorm? O scoică și câteva pietre
și un nume ciudat pe care nu-l înțelege nimeni
și speranța mea de-a ajunge să nu-l mai înțeleg nici eu într-o zi. Sărbătoarea s-a terminat, îmi aștept pedeapsa lângă tribunele goale, dar eu am văzut arzând la amiază un nor și-am auzit cântecul care îngenunchea caii sălbateci, îți spun, țărmul acela nu-i o simplă poveste, eu am văzut norul și-am ascultat cântecul și înainte de a mă învinge soarele m-a făcut fericit.

 Jocul* Octavian Paler 

🎼Trei Lacrimi Reci De Călătoare – Ion Minulescu😢

🎼Trei Lacrimi Reci De Călătoare – Ion Minulescu😢


Şi-ai să mă uiţi –
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit –
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.

Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu –
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine –
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!