🕊Spune Tu!✍

🕊Spune Tu!✍


Hai, spune tu, destinul e o lege
Ce nu ţi se permite să o-ncalci,
Sau viaţa-i făurită din alegeri
Pe care ştii, sau nu ştii, să le faci?

Cum unii luptă fără încetare
Şi nu se dau bătuţi când le e greu
Dar nu pot aduna decât ciulinii
Din drumul lor, fiind înfrânţi mereu ?

Pe când în calea altora se-arată
Doar trandafiri, şi-aceia fără spini,
De nu mai ştii ce vină porţi cu tine
La care Dumnezeu să te închini

Şi ce păcate ai spre ispăşire,
Când nimănui nu ai făcut vreun rău,
De ţi-e atât de-anevoios urcuşul
Şi-atât de-nnegurat e cerul tău.

De ce atâtea piedici pot desparte
Dorinţa de-mplinirea unui vis,
Încât te amăgeşti cu resemnare
Că poţi avea doar ceea ce ţi-e scris?

Iar dacă nu ţi-a fost în cartea sorţii
S-ajungi pe drumul ce-ai dorit mereu,
Ce rost şi-ar mai putea avea talanţii
Ce ţi-au fost oferiţi de Dumnezeu?

Aş vrea să-mi poţi răspunde la-ntrebare,
Privind atent prin faldurile ceţii,
De ce-ai mai fost un premiant al şcolii
Dac-ai ajuns un corigent al vieţii?