Semințele… 🤗🌿

Semințele… 🤗🌿


Prin degetele omului se strecoară

Semințe de tot felul ce-și doresc,

S-ajungă în pământuri roditoare,

Să germineze spre a crește și a ne hrăni.

Din gura omului se-mprăștie semințele rostirii,

A mii și mii de vorbe ce-și doresc,

Ca să panseze inimi ce se simt rănite

Și să aducă liniște în sufletul mâhnit.

În dragostea divină se scaldă ale omului celule

Și din acest motiv semințele iubirii lui dau roade,

Născând încă o mamă pe acest pământ,

Un pui de om ce viața ne înseninează.

Semințele sunt chintesența vieții,

Sunt începutul unui ciclu către dezvoltare,

Căci plante, fructe și legume cresc pentru noi,

Să ne menținem energia cea vitală.

Dar nu este de-ajuns numai aceasta

Și-atunci e bine ca să fim atenți,

La ce semințe cad în jurul nostru,

Să nu ni se rănească tălpile prin mărăcini și frunze de urzici.

Omul este sămânța continuării vieții

Și e dator ca să trăiască conștient,

Mergând cu demnitate pe a sa cale,

Să lase-n urma pașilor făcuți,

Semințe importante pentru alte generații.

😘De-atâta Dor…🌹

😘De-atâta Dor…🌹


De-atâta dor și zbucium durerea ta-nfioară
Prin vise stă de veghe ca luna într-o barcă
Când marea învolburată în lacrimi se strecoară
Cu trupul răstignit îşi duce crucea-n arcă

De ce vrei să strecori ușor a ta durere ?
Când soarele-i pe cer şi mândru strălucește ,
Când trilul se aude-n zbor de rândunele
Să fie vina lunii și a tainelor celeste?

Din rana ce te-apasă nu voi lăsa nici umbra
Să risipească timpul cu-a inimii otravă
Sărutul meu fi-va cuvântul ce fulgeră
Ca sufletul de dor să nu-ți fie epavă