😢Călăul😭

😢Călăul😭


S-a agăţat de tine cu-atâta disperare
Ca orbul ce în valuri ar sta să se înece
Şi mâna ţi-a cuprins-o puternic în strânsoare.
A ta pentru vecie, te-ar fi iubit cât zece!..
Venit de nicăierea, i-ai apărut aievea
Ca dar al Providenţei ce-a coborât din cer…
Cât de deşarte visuri! O scurtă amânare
Sentinţei pentru moarte….Sărmanul prizonier!
Din valurile mării ce se-agitau în goană
L-ai tras către lumină zâmbindu-i prefăcut,
Că malul e aproape, că simţi deja nisipul…
O insulă pustie! i-ai spus… Şi te-a crezut!
Sub masca inocenţei pe-a îngheţatei inimi
Vândută pe vecie pârdalnicului hău
Se ascundea cu grijă un demon al terorii,
Un chip fără de suflet…un monstru…un călău…
Ce gânduri necurate şi ce simţiri de fiară
S-ademeneşti în plasă un înger prăbuşit,
Făcându-l să mai creadă că ar avea scăpare
Din iadul ce în flăcări atât l-a chinuit?
Şi ce plăcere crudă să-l smulgi dintre ruine,
Să mângâi şi să sufli pe rana care doare?
Cum te mai rabdă Cerul? Pământul cum te ţine
Când ai salvat un suflet doar să-l priveşti cum moare?