💧Între 24 – 52 – Ⅰ Ani ✍

💧Între 24 – 52 – Ⅰ Ani ✍


Am pornit pe un alt drum, destul de greu dar care în final după 3 ani de chin cu procese, spitalizări, tot felul de răutăți, am reușit să fiu liniștită în mare parte. În toți acești 3 ani, am deschis divorțul ce a durat, deoarece ne-a dat timp de gândire 6 luni, apoi copilul mi-a fost luat de fosta soacră, a trebuit să sufăr, să lupt, să plâng, ca să răcoresc sufletul să pot merge înainte. Toate astea pentru că soacra nu accepta să divorțez și mă tot ruga cu orice preț să mă împac, însă nu m-am întors din drum, iar pentru asta a trebuit să sufăr despărțirea de copil uneori când îl lua de lângă mine, asta până când sa terminat divorțul. Au mai fost bătăi, injurii, însă nu am cedat deloc, am mers înainte și neavând pe nimeni, trebuia să fac totul singură. Îmi pierdusem încrederea în oamenii, nici acum nu pot spune că mă las bazată pe cineva, doar pe Dumnezeu. În timpul divorțului, abia la sfârșit, soacra a pus avocat și a mai adus o hârtie cum că casa era a ei unde locuiam, iar toate astea erau minciuni, deoarece casa era a mea, doar că aceea casă lăsată moștenire de la bunici, a fost demolată sa dat apartament și soacra mi-a pus să fie soțul titularul pentru că e bărbat, și uite așa am devenit și fără casă, numai că eu am avut acte pentru a dovedi adevărul, însă cu toate astea, dacă a văzut că nu poate câștiga casa, a recurs la alte metode. Și-a trimis băiatul într-o zi la școală pentru a lua copilul în vizită, învățători m-au chemat imediat la școală, a fost un circ destul de urât. Copilul nu vroia să se ducă iar eu nu puteam face nimic până la terminarea divorțului. Până la urmă copilul sa dus la el pentru o zi. A doua zi la adus la școală, numai că, copilul meu de ieri se schimbase radical. Mi-a spus că numai vrea la mine, că eu nu am televizor și altele, în plus, pachețelul pentru școală mi la refuzat. Am văzut negru în fața ochilor, învățători, directorul, au fost alături de mine, însă din păcate am realizat că au profitat i-au spus că eu mă voi întoarce acasă dacă el refuză să stea cu mine și problema principală era casa, ea vroia casa, asta am realizat. M-am închis în mine, m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să fiu pe picioare până la terminarea divorțului. Mi-a fost foarte rău am fost la urgențe, am luat medicamente și am așteptat să vină ultima înfățișare la procesul divorțului. La ultima înfățișare am renunțat la tot. Am știut că doar casa era problema și așa a și fost. După terminarea divorțului, am fost nevoită să mă internez, mă simțeam din ce în ce mai rău, glanda tiroidă și-a făcut de cap, stresul, nu mâncam, și toate astea m-au pus la pământ. Am stat o perioadă destul de lungă în spital, apoi, încet, încet totul a revenit la normal legat de copil. După casă nu le-a mai păsat de copil, iar eu eram fericită că am copilul. În toată această perioadă m-a ajutat acel coleg fără nici o pretenție.

Va urma…

Reclame
🌲Între 18 – 24 ani – Ⅳ✍

🌲Între 18 – 24 ani – Ⅳ✍


Educația, timpurile de atunci, gândirea mea, nu știu exact cum să numesc asta, însă mi-am dorit totuși să merg înainte așa cum eram. Mă bucurasem că am un servici, lucram între oamenii dragi mie, într-un cuvânt când eram la servici eram fericită. Între timp soțul a fost chemat pentru armată, însă cum era bolnav, a făcut armata în oraș și mai seară de seară era acasă, iar dimineața la 4 pleca, eu…trebuia să spăl, să fac curat din urma lui. Am vrut să îl ajut pe omul ce îmi făcea numai rău, și m-am dus la unitate, am vorbit cu cei de acolo să îl internez, am făcut un C. A. R.  ca să pot avea bani pentru medici. Răspunsul medicilor nu a fost unul favorabil pentru el, era nevoie de tratament, analize, iar el a refuzat.
Rămăsesem iarăși gravidă, medicul mă avertizase că e posibil să am complicații, însă eu îmi doream tare mult un copil. Nu am spus nimic la nimeni, doar că soacra m-a simțit și iarăși calvar. eram gravidă în trei luni. A mers la farmacie a cumpărat injecții și zi de zi timp de o săptămână mă ducea la o femeie să fac acele injecții. Bineînțeles, copilul a murit, am fost la spital, am avortat cu greu, aici numai pot povesti, nu pot, și voi trece mai departe. Îmi vedeam de servici, bătăile, scandal erau mereu, însă unde să mă pot duce când nu ai pe nimeni? Îmi era tare frică de el atunci, încercasem să plec cu chirie, să strâng bani de divorț, însă amenințări, bătăi, mereu îmi spunea că mă va omorî și pe mine și fratele, tata, doar ei eram în viața. Fratele, eu îl ajutam cum puteam, pe tata îl ajutam pentru că așa rău cum a fost era părintele meu și nu mă lăsa sufletul să nu îi duc mâncare. Soarta a făcut să rămân iarăși însărcinată, iar de această dată nu am mai spus la nimeni nimic, nici la medic nu am fost. Soacra când a simțit și iarăși s-a luat de mine, am intervenit și eu mai dur, ajutată de cei unde lucram. Când a mișcat copilul atunci am fost la medic, am făcut analize, mi s-a spus că dacă o să fie tot fată posibil să am probleme ca și prima oară, însă eu am mers așa cum sufletul dicta. Un copil mă mai putea să pot înainta, să pot lupta mai departe. El nu mi-a spus nimic când a văzut că sunt gravidă, aici nu pot spune că m-a forțat să nu am copii sau să îmi spună de avort, nu. Cât timp a făcut el armata, eu am mobilat casa, am terminat și C.A.R. Când a terminat armata, a vrut să facă școala de șoferi, pe atunci se făcea școala de șoferi la 3 luni sau 6, numai țin exact minte, apoi te trimitea la canal sau unde era nevoie cu o bascula. Ca să poată lua examenul a dat mama lui bani acolo la școală, a luat carnetul a doua oară și a plecat la Motru cu, contract pe 5 ani. Cât am fost gravidă, de data asta nu mă mai bătea, erau doar injurii și nici nu era prea mult acasă, la mine la servici mai venea și făcea scandal că stau peste program, într-un cuvânt își dorea să numai lucrez, doar că eu nu am lăsat munca iar cei care m-au angajat mereu m-au ajutat și m-au susținut. Când aveam 8 luni de sarcină medicul mi-a spus să mă internez că sunt mică de statură, am avut probleme, trebuia tot prin cezariană să nasc și mă programase pentru operație mai devreme. Am fost la spital, am stat doar o săptămână, le-am spus că am nevoie de o învoire și mă reîntorc, însă eu nu m-am reîntors, decât atunci când am simțit că voi naște. am fost dusă la spital seara la ora 11, am stat cu dureri, tot ce simte o gravidă, iar la ora 6 dimineață am intrat în operație. Am născut un băiat, când am auzit glasul am simțit că și eu mă născusem odată cu el. Copilul m-a întărit și mă simțeam întreagă, numai vedeam nimic în jurul meu în afară de el. Timp de doua luni a avut o culoare spre gălbui, iar medicul a spus că va trece, era vorba de un icter. Când am ajuns acasă soacra, și-a respins nepotul, că nu seamănă cu băiatul ei, că e galben, cine știe ce am făcut eu s.a.m.d. Singură am făcut băița, zi de zi eram doar eu cu el. Soțul a și plecat la Motru iar eu am rămas cu copilul, mă vizata cei de unde lucram, bani luam deoarece eram în prenatal, o vecină lucra la plase pescărești și o mai ajutam, mai luam și de acolo bani, mă descurcam…. – va urma

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ⅲ Ani☁

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ⅲ Ani☁


Timp de o săptămână m-a lăsat în pace, apoi am fost violată, noaptea plângeam, ziua zâmbeam ca să nu vadă mama. Lucram cu soacra, într-o zi i-am spus de boala soțului, adică băiatul ei, iar ea a reacționat foarte violent verbal cu mine. I-am spus și cine mi-a spus, seara a chemat pe nașa ei, dânsa m-a făcut mincinoasă. A treia zi, tata m-a chemat la el și foarte supărat m-a întrebat cu cine m-am culcat înaintea soțului. Am rămas blocată. A început să mă înjure să mă facă cu ou și oțet. A spus că soacra se dusese la el și i-a spus că eu nu am fost fată mare și de aceea în seara logodnei nu s-a arătat cămașa de noapte, însă nici tata, nici soacra nu și-au dat seama că eu aveam un certificat medico legal. Am plâns mult, nu mă credea nimeni, am vrut să mă duc în fața trenului și mi-a apărut o vecină în față mea, m-a ajutat și a doua zi am fost la miliție. A fost chemată soacra la secție, i s-a dat amendă, iar când a, ajuns acasă a venit la mine cu scandal. I-am spus că eu numai suport minciuni, iar ea s-a calmat și mi-a spus că dacă lumea știe că băiatul ei este bolnav și face în pat, a spus și ea o minciună. Așa ceva nu se poate. Unde să mă duc ? Nu aveam pe nimeni, nu aveam ce face. Momentan trebuia să stau și să suport umilințele din toate părțile. Puteam avea grijă de mama și asta îmi dădea putere. La aproape 18 ani am născut o fetiță prin cezariană. La trei luni a murit. O născusem la opt luni, eram foarte umflată când m-au dus la spital. Cât am fost gravidă am fost lovită în burtă de către soț, dormeam pe jos, plângeam mereu, însă copilul îl doream cu tot sufletul, chiar dacă eram și eu copil. La trei luni, fata s-a umflat, am fost internată în spital, la doar două zile a murit fără să am o explicație din partea medicilor. Ultima zi nu mi-au dat voie să stau cu ea, eu m-am furișat și-am văzut-o într-un salon cu furtunașe peste tot. Am întrebat, mi s-a spus că totul este bine, iar a doua zi fata mea a murit. Suferința nu a trecut și nu va trece niciodată. După aproape o lună de zile a murit mama. Noaptea, la ora două a venit tata la mine, a strigat că a murit mama, m-am speriat și când am ajuns în fața uși mama era jos cu capul pe prag, între timp sau alertat vecini, au venit au urcat-o în pat, au dat-o cu oțet, colonie, eu țipam, atunci soacra m-a luat și m-a dus forțat în casă, operația s-a desprins, am fost la spital, a trebuit sa îmi dea drumul acasă, deoarece doar eu mă puteam ocupa de înmormântare. Nu știu ce pastile mi-au dat, însă câteva zile am avut o putere pe care nu o pot explica în cuvinte. Îmi murise ce aveam mai scump, fata, mama, numai aveam pentru ce lupta. Au urmat zile de mers noaptea doar eu și lacrimile mele. Știu că mama nu a murit de moarte bună, tata o bătuse, a împins-o din pat, ea a căzut. Mama dormea la mine, doar în acea seară m-a rugat să doarmă acolo pentru că fratele meu nu era acasă și acea seară i-a adus moartea. Îmi vine foarte greu să scriu, nu mă simt deloc bine, voi încerca să scriu în mai puține cuvinte viața mea. M-am angajat la o întreprindere unde reparam lăzi. În câteva luni m-au transferat la o moară, și acolo am cunoscut oameni deosebiți.