🤱Străin de mamă…✍

🤱Străin de mamă…✍


Fără să știi, o lași să moară.
Te-ncrezi uitării fără seamă,
Neștiind că-n veci, a doua oară,
Vei mai fi prunc pentru-a ta mamă.
Cumplit o doare și nu ține
În inimă răceala ta…
E veșnic soare pentru tine,
Care și stins ți-ar lumina.
O candelă aproape gata,
Stă spânzurată de perete.
O mamă își acceptă soarta
Un joc cu-alunecoase trepte.
Cu ochii țintă spre icoană,
Așteaptă să apară-n prag
Rostindu-i: ,,Sărut-mâna, mamă! „,
Fiul străin, crescut cu drag…
Și te vei ști plângând, copile!
Și vinovat de-o soartă crudă…
La rându-ți pustiit, dar cine
Acum la ,,mama” sa-ți răspundă?
Va fi chiar mâine…Cine știe?
Suflet străin de-acest pământ.
Recunoștința ta târzie,
E-o lumânare pe mormânt.

Năluca✍

Năluca✍


Ce putere ai în tine de-a făcut să-mi ies din minţi?
Ce diavol se ascunde sub privirile-ţi cuminţi?
Mă atragi ca o lumină ce-mi răsare de sub geană
Sclav să-ţi fiu în taina nopţii, fiinţă nepământeană!
Nu găsesc nici o scăpare, nu am unde mă ascunde
Căci mă bântui ca o umbră ce în suflet îmi pătrunde
Şi mă urmăreşti întruna cu adânca ta privire
Scormonind cu-nverşunare orice strop de-nsufleţire.
Mai fierbinte decât iadul şi mai rece decât gheaţa!
Fără să rosteşti o vorbă mi-ai schimbat cu totul viaţa,
Merg pe drum ca o nălucă doar că drumul mă mai ţine,
Nu mai simt, doar aud paşii, neştiind ce e cu mine,
Dacă-i soare, dacă plouă sau ameninţă furtuna
Dacă-i vară sau e iarnă pentru mine e totuna!
Mi-am pierdut orice putere, nici voinţă nu mai am,
Doamne! Cât era de bine dacă nu te întâlneam!
Sau de-a fost aşa să fie să-mi apari, să te privesc,
Inima să nu te ceară… şi să nu mă-ndrăgostesc!