💧Între 24 – 52 Ⅱ Ani ✍

💧Între 24 – 52 Ⅱ Ani ✍


Ca să mă fac înțeleasă, ajutorul a fost moral, nu material. Am muncit mereu, am avut bănuți mei, dacă am fost în spital, am avut cu ce mă întreține, doar că fosta soacră a mai continuat să încerce o împăcare fără nici un rezultat, chiar dacă au folosit copilul împotriva mea, eu nu am cedat și am mers înainte așa cum merg și acum. Am locuit la cămin o perioadă, apoi am găsit gazdă la o doamnă. Lucram, copilul era derutat, trebuia să am grijă ca să nu ia pe căi greșite. Doar la copil mă gândeam, am reușit să trec și peste aceste vizite nedorite de mine de către fosta soacră. Băiatul creștea, îi plăcea libertatea, își dorea să meargă la mamaia, nu am interzis niciodată, însă asta mă costa pe mine, deoarece trebuia să fie foarte atentă la educația lui. Un copil când este derutat, când are posibilități să fie liber, preferă libertate și de aici pe timp ce creștea mergea la mamaia, la mine,iar nu îi puteam interzice să își vadă bunica, chiar dacă ea mi-a făcut numai rău. Într-o zi vine băiatul la servici și îmi spune că mamaia este la spital și să mă duc acolo. M-am dus, făcuse un atac cerebral, era destul de rău, Inima nu ma lăsat să o las singură, și doar eu m-am ocupat de ea. Mi-am luat concediu, am plecat cu ea la București cu salvarea, i s-a făcut tomograf, tot ce trebuie, am sta cu ea în spital cât a fost nevoie. Când a fost mai binișor m-a întrebat de ce o ajut? I-am spus că sunt om, și orice ar fi fost aș fi ajutat după puterile mele, iar mama îmi spunea că să nu fac rău nimănui, să nu mă răzbun, să nu vorbesc urât și să respect chiar dacă nu sunt respectată. După ce a fost binișor și a venit acasă mi-a reproșat că nu am stat tot timpul lângă ea, că nu am făcut cine știe ce pentru ea. Îmi venea să intru în pământ, dar sunt o fire răbdătoare, capul pe umeri destul de drept și am lăsat de la mine. Cât a fost la București, am fost o singura seară să fac o baie, în rest am stat lângă ea, am spălat, am pieptănat, am avut grijă ca de un copil. Al meu copil se împărțea în două, pentru că fosta soacră îi mai dădea un bănuț, am avut mult de furcă cu el cât a fost la școală, a terminat liceu, nu a dat bacul, dar m-a ascultat și a plecat în armată. Mi-am dorit să facă armată ca să revină cu picioarele pe pământ. Mulțumesc lui Dumnezeu, armata l-a ajutat, gândirea sa schimbat și băiatul meu a devenit un bărbat ce dorea să facă ceva bun, își dorea să muncească, vorbea frumos, mă înțelegeam cu el și din priviri. Eram și sunt mândră de el.Timpul a trecut, avea prietenă, familia ei era în Spania și ma întrebat dacă să plece sau nu. I-am spus că după nuntă să meargă să își vadă de viața lui, e tânăr și eu dacă voi putea îi voi da ajutor. Așa a făcut, iar după 3 ani m-am dus la el am muncit, l-am ajutat, apoi am revenit în țară, însă nu am putut sta mult, nora a dat naștere la o minune de băiat și a trebuit să plec acolo. Am renunțat la servici și m-am dus sa îl cresc pe nepoțel, între timp mai lucram pe unde puteam. Cu acel coleg, nu am avut probleme, era înțelegerea noastră că ne ajutăm necondiționat, și dacă cumva își găsește un alt drum, e liber. Nu a vrut, a dorit sa fie cu mine, avea libertate, ne vedeam rar, lucra în afara județului, iar eu eram mulțumită că nu mă necăjea nimeni. Nu pot spune că știu ce este iubirea de un bărbat, dacă a fost aceea tentativă de viol la început, apoi cu acest băiat îmi era și teamă de toți bărbați, cu el mă înțelegeam ca și cu un frate, chiar dacă el cu timpul a vrut mai mult, eu nu am putut.

Va continua…✍

🌲Între 18 – 24 ani – Ⅳ✍

🌲Între 18 – 24 ani – Ⅳ✍


Educația, timpurile de atunci, gândirea mea, nu știu exact cum să numesc asta, însă mi-am dorit totuși să merg înainte așa cum eram. Mă bucurasem că am un servici, lucram între oamenii dragi mie, într-un cuvânt când eram la servici eram fericită. Între timp soțul a fost chemat pentru armată, însă cum era bolnav, a făcut armata în oraș și mai seară de seară era acasă, iar dimineața la 4 pleca, eu…trebuia să spăl, să fac curat din urma lui. Am vrut să îl ajut pe omul ce îmi făcea numai rău, și m-am dus la unitate, am vorbit cu cei de acolo să îl internez, am făcut un C. A. R.  ca să pot avea bani pentru medici. Răspunsul medicilor nu a fost unul favorabil pentru el, era nevoie de tratament, analize, iar el a refuzat.
Rămăsesem iarăși gravidă, medicul mă avertizase că e posibil să am complicații, însă eu îmi doream tare mult un copil. Nu am spus nimic la nimeni, doar că soacra m-a simțit și iarăși calvar. eram gravidă în trei luni. A mers la farmacie a cumpărat injecții și zi de zi timp de o săptămână mă ducea la o femeie să fac acele injecții. Bineînțeles, copilul a murit, am fost la spital, am avortat cu greu, aici numai pot povesti, nu pot, și voi trece mai departe. Îmi vedeam de servici, bătăile, scandal erau mereu, însă unde să mă pot duce când nu ai pe nimeni? Îmi era tare frică de el atunci, încercasem să plec cu chirie, să strâng bani de divorț, însă amenințări, bătăi, mereu îmi spunea că mă va omorî și pe mine și fratele, tata, doar ei eram în viața. Fratele, eu îl ajutam cum puteam, pe tata îl ajutam pentru că așa rău cum a fost era părintele meu și nu mă lăsa sufletul să nu îi duc mâncare. Soarta a făcut să rămân iarăși însărcinată, iar de această dată nu am mai spus la nimeni nimic, nici la medic nu am fost. Soacra când a simțit și iarăși s-a luat de mine, am intervenit și eu mai dur, ajutată de cei unde lucram. Când a mișcat copilul atunci am fost la medic, am făcut analize, mi s-a spus că dacă o să fie tot fată posibil să am probleme ca și prima oară, însă eu am mers așa cum sufletul dicta. Un copil mă mai putea să pot înainta, să pot lupta mai departe. El nu mi-a spus nimic când a văzut că sunt gravidă, aici nu pot spune că m-a forțat să nu am copii sau să îmi spună de avort, nu. Cât timp a făcut el armata, eu am mobilat casa, am terminat și C.A.R. Când a terminat armata, a vrut să facă școala de șoferi, pe atunci se făcea școala de șoferi la 3 luni sau 6, numai țin exact minte, apoi te trimitea la canal sau unde era nevoie cu o bascula. Ca să poată lua examenul a dat mama lui bani acolo la școală, a luat carnetul a doua oară și a plecat la Motru cu, contract pe 5 ani. Cât am fost gravidă, de data asta nu mă mai bătea, erau doar injurii și nici nu era prea mult acasă, la mine la servici mai venea și făcea scandal că stau peste program, într-un cuvânt își dorea să numai lucrez, doar că eu nu am lăsat munca iar cei care m-au angajat mereu m-au ajutat și m-au susținut. Când aveam 8 luni de sarcină medicul mi-a spus să mă internez că sunt mică de statură, am avut probleme, trebuia tot prin cezariană să nasc și mă programase pentru operație mai devreme. Am fost la spital, am stat doar o săptămână, le-am spus că am nevoie de o învoire și mă reîntorc, însă eu nu m-am reîntors, decât atunci când am simțit că voi naște. am fost dusă la spital seara la ora 11, am stat cu dureri, tot ce simte o gravidă, iar la ora 6 dimineață am intrat în operație. Am născut un băiat, când am auzit glasul am simțit că și eu mă născusem odată cu el. Copilul m-a întărit și mă simțeam întreagă, numai vedeam nimic în jurul meu în afară de el. Timp de doua luni a avut o culoare spre gălbui, iar medicul a spus că va trece, era vorba de un icter. Când am ajuns acasă soacra, și-a respins nepotul, că nu seamănă cu băiatul ei, că e galben, cine știe ce am făcut eu s.a.m.d. Singură am făcut băița, zi de zi eram doar eu cu el. Soțul a și plecat la Motru iar eu am rămas cu copilul, mă vizata cei de unde lucram, bani luam deoarece eram în prenatal, o vecină lucra la plase pescărești și o mai ajutam, mai luam și de acolo bani, mă descurcam…. – va urma

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ⅲ Ani☁

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ⅲ Ani☁


Timp de o săptămână m-a lăsat în pace, apoi am fost violată, noaptea plângeam, ziua zâmbeam ca să nu vadă mama. Lucram cu soacra, într-o zi i-am spus de boala soțului, adică băiatul ei, iar ea a reacționat foarte violent verbal cu mine. I-am spus și cine mi-a spus, seara a chemat pe nașa ei, dânsa m-a făcut mincinoasă. A treia zi, tata m-a chemat la el și foarte supărat m-a întrebat cu cine m-am culcat înaintea soțului. Am rămas blocată. A început să mă înjure să mă facă cu ou și oțet. A spus că soacra se dusese la el și i-a spus că eu nu am fost fată mare și de aceea în seara logodnei nu s-a arătat cămașa de noapte, însă nici tata, nici soacra nu și-au dat seama că eu aveam un certificat medico legal. Am plâns mult, nu mă credea nimeni, am vrut să mă duc în fața trenului și mi-a apărut o vecină în față mea, m-a ajutat și a doua zi am fost la miliție. A fost chemată soacra la secție, i s-a dat amendă, iar când a, ajuns acasă a venit la mine cu scandal. I-am spus că eu numai suport minciuni, iar ea s-a calmat și mi-a spus că dacă lumea știe că băiatul ei este bolnav și face în pat, a spus și ea o minciună. Așa ceva nu se poate. Unde să mă duc ? Nu aveam pe nimeni, nu aveam ce face. Momentan trebuia să stau și să suport umilințele din toate părțile. Puteam avea grijă de mama și asta îmi dădea putere. La aproape 18 ani am născut o fetiță prin cezariană. La trei luni a murit. O născusem la opt luni, eram foarte umflată când m-au dus la spital. Cât am fost gravidă am fost lovită în burtă de către soț, dormeam pe jos, plângeam mereu, însă copilul îl doream cu tot sufletul, chiar dacă eram și eu copil. La trei luni, fata s-a umflat, am fost internată în spital, la doar două zile a murit fără să am o explicație din partea medicilor. Ultima zi nu mi-au dat voie să stau cu ea, eu m-am furișat și-am văzut-o într-un salon cu furtunașe peste tot. Am întrebat, mi s-a spus că totul este bine, iar a doua zi fata mea a murit. Suferința nu a trecut și nu va trece niciodată. După aproape o lună de zile a murit mama. Noaptea, la ora două a venit tata la mine, a strigat că a murit mama, m-am speriat și când am ajuns în fața uși mama era jos cu capul pe prag, între timp sau alertat vecini, au venit au urcat-o în pat, au dat-o cu oțet, colonie, eu țipam, atunci soacra m-a luat și m-a dus forțat în casă, operația s-a desprins, am fost la spital, a trebuit sa îmi dea drumul acasă, deoarece doar eu mă puteam ocupa de înmormântare. Nu știu ce pastile mi-au dat, însă câteva zile am avut o putere pe care nu o pot explica în cuvinte. Îmi murise ce aveam mai scump, fata, mama, numai aveam pentru ce lupta. Au urmat zile de mers noaptea doar eu și lacrimile mele. Știu că mama nu a murit de moarte bună, tata o bătuse, a împins-o din pat, ea a căzut. Mama dormea la mine, doar în acea seară m-a rugat să doarmă acolo pentru că fratele meu nu era acasă și acea seară i-a adus moartea. Îmi vine foarte greu să scriu, nu mă simt deloc bine, voi încerca să scriu în mai puține cuvinte viața mea. M-am angajat la o întreprindere unde reparam lăzi. În câteva luni m-au transferat la o moară, și acolo am cunoscut oameni deosebiți.