🤔De Ce Oare?…✍

🤔De Ce Oare?…✍


De ce oare viața este atât de crudă uneori?…De ce suferința doare mai rău decât o rană?…Nu ar trebui noi oameni să învățăm din greșeli?…Acceptăm și lăsăm să se repete iar….De ce îl căutăm și îl strigăm pe Dumnezeu doar atunci când o ducem rău…El este singurul care te poate readuce la viață…! Ne purtăm mai rău precum animalele, ură invidie dușmănie, toate sunt lucruri care nu se pot vindeca niciodată.

Reclame
😘De-atâta Dor…🌹

😘De-atâta Dor…🌹


De-atâta dor și zbucium durerea ta-nfioară
Prin vise stă de veghe ca luna într-o barcă
Când marea învolburată în lacrimi se strecoară
Cu trupul răstignit îşi duce crucea-n arcă

De ce vrei să strecori ușor a ta durere ?
Când soarele-i pe cer şi mândru strălucește ,
Când trilul se aude-n zbor de rândunele
Să fie vina lunii și a tainelor celeste?

Din rana ce te-apasă nu voi lăsa nici umbra
Să risipească timpul cu-a inimii otravă
Sărutul meu fi-va cuvântul ce fulgeră
Ca sufletul de dor să nu-ți fie epavă

😢Nu Sunt De Vină…💔

😢Nu Sunt De Vină…💔


Eşti un maestru în cuvinte şi ştii frumos să spui poveşti,
Poţi cuceri auditoriul, pe mine nu mă păcăleşti.
De masca ce ţi-o pui pe faţă, oricine s-ar îndrăgosti,
Întreaga lume de te-ar crede, pe tine nu te poţi minţi!
Repeţi greşeli ce, altădată, atât de tare te-au durut
Şi-a căror rană, să o vindeci, nici până azi n-ai mai putut.
Toate iubirile din lume de ţi s-ar arăta în prag,
Nu vor putea să-nlocuiască iubirea celui ce ţi-e drag!
Nu încerca să-mi cauţi vină menită să te-adăpostească,
Eu ţi-am iubit şi faţa hâdă pe care ţi-o ascunzi sub mască
Şi ţi-am iertat greşeli ce , sigur,în locul meu, n-ai fi iertat,
Nu mă-nvinovăţi pe mine când numai tu eşti vinovat!
Te-am cunoscut până-n străfunduri neîntinate de minciuni
Şi ţi-am ascuns întreaga pleavă ce-n traista vremii o aduni,
Ţi-am fost iubită şi prieten,copilă, mamă uneori,
Iar sufletul ţi-am pus în palmă, fără să cred c-ai să-l omori.
Nu am să-ţi spun cuvinte grele, nu văd c-ar mai avea vreun rost,
Rămâi să rătăceşti prin viaţă, pe-acelaşi drum pe care-ai fost,
Să faci, cu pasul tău, cărare prin buruieni şi mărăcini,
Sperând că cerul o să-ţi spele toate păcatele şi vini.
Nu voi mai fi nicicând aceea pe care-ai cunoscut cândva,
Ce-atât de-ncrezătoare-n tine, ca o nebună te iubea!
Rămâi şi-adună-ţi ,,mărunţişul” ce-l vei fi câştigat la ,,zar”,
Luptând cu demonii din minte şi adevărul din pahar!