Parfum De Femeie❣️🌹

Se îmbată florile de trandafiri,

Când sunt atinse de femeia

Ce-i sinceră prin gânduri și cuvânt,

Nutrind în suflet sentimente nobile.

Se înclină crengile de liliac

În fața nobilei femei,

Ce-și pune inima zălog,

Pentru iubirea vieții ei.

Se scutură petale albe, galbene de crini,

Atunci când dragostea unei femei rezistă

Peste anii mulți care au trec,

Întreținând iubirea cu căldură.

Se îmbracă tot pământul în flori multicolore,

Când inima femeii e plină de nectar,

Deschide gura-i miere și flori de mușețel,

Recurge la tăcere, în jur se face Rai.

Se încarcă atmosfera cu arome diferite

Și învăluie femeia spre a o parfuma,

Căci ea este regina care menține lumea,

Împrăștie în juru-i, ulei esențial.

❄Deschide Poarta!✍

Am poposit la poarta vieţii, timid am început să bat,
Mi s-a deschis şi, cu speranţă şi, fără teamă, am intrat.
Părea, de dincolo de ziduri, că-i însăşi drumul către rai
Şi ţi-ai dori o veşnicie la poala cerului să stai.
I-am adorat întâi lumina şi am privit pătrunzător,
Ca viaţa să-mi inunde trupul, intrând în fiecare por.
Iubirea îmi curgea prin vene şi mă hrăneam din cupa ei,
Iubeam profund, fără măsură, ce se-arăta ochilor mei,
Iubeam şi firele de iarbă, ce să le calc abia-ndrăzneam…
Atât de dragă mi-era viaţa şi-atât de tare o iubeam!
Trecut-au peste mine anii, de boala ei m-am lecuit
Când, vieţii, i-am băut otrava păstrată-n bolul aurit
Şi , din întregul rai ce, viaţa, cu vreme-n urmă îmi părea,
Rămas-a numai uscăciunea şi iadul ce-l adăpostea.
Cu întristare şi durere la poarta vieţii m-am întors,
Făr’ a privi deloc în urmă la tot ce mi-a părut frumos.
Ulciorul, fără fund, cu lacrimi, în marea ei l-am aruncat
Şi-n sufletul făcut fărâme numai iubirea mi-am păstrat.
S-o poarte-n el prin universul, ce azi îl cere înapoi,
Ca mărturie-a unei clipe ce-a petrecut-o lângă voi.
Te rog, deschide poarta, Viaţă, în noaptea asta vreau să plec
Nu mă opri! Nu-mi sta în cale! Fă-mi loc şi lasă-mă să trec!