Năluca✍

Năluca✍


Ce putere ai în tine de-a făcut să-mi ies din minţi?
Ce diavol se ascunde sub privirile-ţi cuminţi?
Mă atragi ca o lumină ce-mi răsare de sub geană
Sclav să-ţi fiu în taina nopţii, fiinţă nepământeană!
Nu găsesc nici o scăpare, nu am unde mă ascunde
Căci mă bântui ca o umbră ce în suflet îmi pătrunde
Şi mă urmăreşti întruna cu adânca ta privire
Scormonind cu-nverşunare orice strop de-nsufleţire.
Mai fierbinte decât iadul şi mai rece decât gheaţa!
Fără să rosteşti o vorbă mi-ai schimbat cu totul viaţa,
Merg pe drum ca o nălucă doar că drumul mă mai ţine,
Nu mai simt, doar aud paşii, neştiind ce e cu mine,
Dacă-i soare, dacă plouă sau ameninţă furtuna
Dacă-i vară sau e iarnă pentru mine e totuna!
Mi-am pierdut orice putere, nici voinţă nu mai am,
Doamne! Cât era de bine dacă nu te întâlneam!
Sau de-a fost aşa să fie să-mi apari, să te privesc,
Inima să nu te ceară… şi să nu mă-ndrăgostesc!

Reclame
😉De Vrei Să Îmi Ucizi Iubirea…✍

😉De Vrei Să Îmi Ucizi Iubirea…✍


Aş vrea să nu te mai iubesc, să pot şi eu la fel ca tine
Să spun: De azi ne despărţim, de-acum te las, rămâi cu bine!..
Lacrima ta să nu mă doară şi, făr-a mă uita-napoi
Să-mi văd de drum fără nelinişti, zidind tăcerea între noi.
Dar cum s-o fac, cu ce putere, de unde aş putea-o lua
când fiecare strop se scurge târându-se în urma ta?
Din trupul meu am evadat şi mi-am făcut culcuş în tine
Fără s-ascult de nici o vorbă ce mi-ar fi spus că nu e bine,
M-am rătăcit ca într-un vis din care nu mă pot întoarce
Eşti steaua ce , în noaptea mea, în bine răul îl preface,
În întuneric, eşti lumina ce îmi călăuzeşte drumul,
Ai reaprins în mine focul din care mai era doar scrumul.
Cum să mai pot a mă desprinde, cu ce puteri, prin ce minune,
Când simt că dacă te voi pierde aş pierde o întreagă lume?
Cu disperare tot mai caut sperând că aş putea găsi
Motivul pentru care mâine în lipsa ta aş mai trăi,
Îngenunchind, neputincioasă,cu ochii spre neant am plâns,
Mi-am blestemat întreaga viaţă şi-n nebunia mea am râs,
Am cunoscut pustietatea iubindu-te! M-am prăbuşit!
Iar neputând să-ţi uit privirea , învinsă, m-am dispreţuit…
E o iubire ireală căci am uitat şi cine sunt,
Trăind în visurile mele şi minţile mi le-am pierdut.
În suflet mi-ai deschis o rană când rătăceai printre tăceri,
Lacrimi de jar mi-au ars obrajii încremeniţi între dureri.
Nu pot să cred că pentru tine a fost un joc necugetat,
Pe suflet nu se pune miză! De ce să-l pierd? Ce-ai câştigat?
Ţi-am oferit fără vreo teamă un cec în alb…iubirea mea…
De ce să-mi dai la schimb dispreţul sau ura şi minciuna ta?
Iar inima de vrei să-mi smulgi plecând, gonindu-mă din tine,
De vrei să îmi ucizi iubirea, omoară-mă întâi pe mine!

☹Între 18 – 24 – Ⅵ ani✍

☹Între 18 – 24 – Ⅵ ani✍


Am rugat un băiat ce locuia cu  noi în aceea locuință să mă ajute, pentru a merge la gară, îmi era foarte frică. Mi-a spus că mă va ajuta, pentru că și el merge la Galați în vizită la părinți. Am plecat într-o dimineață de acasă, însă chiar aproape când să plece trenul, a venit miliția după mine în tren. Am fost nevoită să cobor jos deoarece cineva îi anunțase pe cei de la miliție că aș fi furat pături din locuință. Aceea femeie cu care el trăia m-a văzut când am plecat, la contactat imediat pe el, au sunat la miliție și au dat datele mele, minciuna cu acel furt. Ajunsă la miliție, a trebuit să dau declarație cu copilul în brațe. După declarație, au controlat, au făcut control la locuință, nu era nimic lipsă și mi-au spus că sunt liberă, dar unde să mai plec? Trenul plecase. Acolo doar dimineața aveam tren spre Galați și erau câteva ore bune de mers cu trenul plus schimbări. Și uite așa iarăși a trebuit să mai stau acolo aproape două luni. Când a venit el (nu voi mai spune soțul, îmi face mai rău când scriu), m-a bătut, copilul s-a speriat ca de fiecare dată, eu încercam să liniștesc copilul cât puteam. Eram urmărită, amenințată, îmi era tare frică, însă tot trebuia să scap de iadul unde eram. Trebuia să plec cât mai repede de acolo, era un pericol pentru copil în primul rând, la mine nu mă gândeam. De această dată m-a ajutat cineva care locuia în oraș. Am plecat acolo, am stat o zi la o doamnă, apoi am plecat la Galați, și doar așa am reușit să ajung la acasă. Nu am știut ca la Galați voi fi nevoită să mai îndur alte răutăți. Când am ajuns acasă, la ușă mi-a deschis cineva necunoscut și m-a întrebat ce caut. Am răspuns că sunt proprietarul, iar cei de acolo mi-au spus că stau în chirie. Mi-au vorbit urât, am fost la soacră, dânsa m-a certat, și așa am ajuns la miliție. Miliția mi-a făcut dreptate și am reușit să intru în casă iar chiriași să plece. El, și-a lăsat serviciul și a venit după noi. Fata ce eu o lăsasem să locuiască în casă nu avea voie să vorbească cu mine, așa îi dăduse soacra ordin. Deci casa mea era plină de chiriași, soacra lua chirie, iar eu habar nu aveam. Cu toată frica am fost la miliție pentru a nu știu câta oară, și de acolo la tribunal. L-am dat în judecată pentru pensia alimentară, trebuia să mai stau o perioadă ca să lucrez și să am bani de divorț. Au început bătăile mai dese, amenințări și din partea soacrei, însă Dumnezeu mă întărea zi de zi. El și-a căutat de muncă în altă parte, între timp i-a venit să plătească contractul pe care nu îl respectase la Motru și așa iarăși eu a trebuit să plătesc din urma lui. Copilul nu stătea la creșă, așa că eu lucram acasă plase pescărești, iar când se ivea ocazia mergeam la menaj, împreună cu copilul, deoarece nu stătea cu nimeni în afară de mine. Unele persoane ce mă cunoștea îmi reproșa uneori că prea îmi alint copilul și că prea îi fac toate poftele, însă eu doream ca el să aibă ce eu nu am avut, în special o copilărie și strictul necesar. Când a venit la cutia poștală citație a fost un scandal mare, am fost dată afară în toiul nopți cu tot cu copil, amenințată că mă va omorî împreună cu copilul, că va da foc la casă. M-am speriat foarte tare și cu prima ocazie am fugit cu copilul la o femeie unde îi mai făceam menaj.
Numai pot scrie, nu am putere, îmi este tare greu, dar voi scrie, vreau să scriu toate astea pentru MINE. Nu scriu totul pentru că mi-ar lua mai mult de o viață, iar când scrii despre tine personal, nu este ușor, în caz că cineva are întrebări, vă rog să mi le puneți, voi răspunde.
Va urma