Cine Şi Cât Contează… ✍

Cine Şi Cât Contează… ✍


 Există momente în viaţă, când primim o clipă în plus…. o clipă de care atârnă ceea ce vom face… Iar Timpul are un mod ironic de a pune lucrurile la punct, exact atunci când trebuie!

… Când pare că totul e pierdut, că oricât ai încerca să găsești rezolvarea aceea care să te scoată din întuneric e de negăsit… tocmai atunci o scânteie izbucnește și se reaprinde speranța… pentru orice, pentru oricând, pentru oricine!

… Uneori, atunci când renunți la ceva, de fapt îți dai voie să fii liber, să simți, să faci, să crezi în tine și în forțele proprii!… Să aștepți ca cineva să-ți rezolve problemele, e cea mai mare prostie… să crezi în vorbele celor ce pretind că îți sunt aproape și că sunt pentru tine, e o prostie și mai mare, însă să-ți pui speranțele în mâinile altora, e cea mai mare greșeală…

… Există momente în viață, când o parte din tine se pierde, cel puțin așa simți… de fapt, nimic nu se pierde… peste tot pe unde treci, rămân urme, fapte, cuvinte și se reîntorc, cândva, spre tine și totul va fi primit cu un zâmbet pierdut în colțul gurii, cu ochii resemnați sub timpul trecut peste tine și cu un gust amar de regret, că nu a fost atunci… Însă Timpul și Viața au modul lor de a ne arăta ce, cine și cât contează!

😉Pașnică… 😂

😉Pașnică… 😂


Sunt pașnică. Am prins aia, că răutatea vine din prostie și mai știu de ce m-am ferit mereu: Să nu fiu proastă. De-aia am căscat ochii în jurul meu și am căutat să mă învârt pe lângă oameni de la care să am ce învăța ori pe lângă oameni care să vrea, ca și mine, mai mult de la ei. Însă pe cât de mult țin la diplomație, în afară de goana dintre a fi sau a nu fi prost, am crescut, (pentru asta, vă mulțumesc, mamă și tată!) cu o imagine clară asupra ceea ce înseamnă a fi sau a nu fi „om”. Tocmai pentru asta, nu mă interesează dacă ești țigan, gay, indian sau boschetar. Nu mă interesează dacă ești gunoier sau CEO. Respectul meu pentru omul care știe să fie om e același. Constat că a face diferența între rase și statut social devine un exercițiu tot mai greu. De fapt, unii nici nu exersează. Nu e act mai rău decât să te crezi mai deștept decât ești, pentru că, atunci, ataci cu prostia ta în stânga și în dreapta. Ești integrat social, prin statutul de om cu buletin și infectezi. Tu, diferitule, mai albule, heterosexualule sau pricopsitule! Tu poți să-mi compromiți diplomația!
Reacționez astfel, pornind de la un episod recent.
-Am auzit că ești țigancă!
-Așa, ce ar fi cu asta?
-Te întreb…
-Nu sunt! Dar n-aș avea o problemă. Pot să te întreb și eu ceva?
-Da…
-Tu ești prost?
-Poftim?
-E o întrebare firească, la fel ca cea pe care mi-ai adresat-o. Nici nu contează să-mi răspunzi. Știi, sunt lucruri pe care le vezi la cei din jurul tău, sunt evidente. Numai că e important să judeci cât te afectează ce și cum sunt. Nu mă deranjează că ești prost, deși e mai nasol decât să fii țigan.