Există momente în viaţă, când primim o clipă în plus…. o clipă de care atârnă ceea ce vom face… Iar Timpul are un mod ironic de a pune lucrurile la punct, exact atunci când trebuie!
… Când pare că totul e pierdut, că oricât ai încerca să găsești rezolvarea aceea care să te scoată din întuneric e de negăsit… tocmai atunci o scânteie izbucnește și se reaprinde speranța… pentru orice, pentru oricând, pentru oricine!
… Uneori, atunci când renunți la ceva, de fapt îți dai voie să fii liber, să simți, să faci, să crezi în tine și în forțele proprii!… Să aștepți ca cineva să-ți rezolve problemele, e cea mai mare prostie… să crezi în vorbele celor ce pretind că îți sunt aproape și că sunt pentru tine, e o prostie și mai mare, însă să-ți pui speranțele în mâinile altora, e cea mai mare greșeală…
… Există momente în viață, când o parte din tine se pierde, cel puțin așa simți… de fapt, nimic nu se pierde… peste tot pe unde treci, rămân urme, fapte, cuvinte și se reîntorc, cândva, spre tine și totul va fi primit cu un zâmbet pierdut în colțul gurii, cu ochii resemnați sub timpul trecut peste tine și cu un gust amar de regret, că nu a fost atunci… Însă Timpul și Viața au modul lor de a ne arăta ce, cine și cât contează!