Nu-mi Voi Trăda Pământul ✍️

Nu-mi Voi Trăda Pământul ✍️


Nu-mi voi trăda pământul, nu-mi trebui desfătare,
Chiar de-oi trăi, o viață, cu pâine și cu sare,
Nici slugă, vreodată, n-oi fi la vreun străin!
Stăpân mi-e numai Domnul! Și numai Lui mă-nchin!
Iar pentru bani și aur n-o să mă rup în două,
Cu sufletul din mine plătind o „viață nouă”,
Sărac de-aș fi de toate, rămân un om bogat,
Iar vie de mi-e mintea, mă simt îndestulat.
Chiar dacă demnitatea nu are căutare
Și nu e prețuită de cel ce n-o mai are,
O voi păstra întreagă până în ultim ceas,
Dar n-am s-ajung, prin lume, un câine de pripas!
N-am să-mi îndoi genunchii pentru-a putea trăi,
Când vieții, fiecare, c-o moarte va plăti,
Lupta-voi să-mi rămână curată conștiința,
Avere-i demnitatea, și cinstea, și credința!
Și nici o firimitură, din ele, n-am să vând,
Hrănindu-mi leșu-acesta ce-o merge în mormânt!
De mi-a fost dat amarul, mă satur din amar,
Îl beau ca pe-o licoare pahar după pahar.
Nu sunt o buruiană, nici plantă-agățătoare,
Să-mi calce trecătorii tulpina în picioare,
Prin vene-mi curge sânge din sevă de stejar,
Din rădăcină bună ,vru Domnul să răsar!
Stejarii nu sunt trestii, nici sălcii plângătoare!
Stejarul nu se-ndoaie, ci moare în picioare!