🌵Pradă Iernii✍

🌵Pradă Iernii✍


M-ai lăsat pradă iernii, care mângâie altfel decât tine!… nu cred că am plecat unul de lângă altul, cred că am plecat amândoi, fiecare împovărat cu gândurile celuilalt… aceasta este o amară dovadă de dragoste, desigur, dar o dovadă… poate fiindcă atunci când oamenii pleacă, iubirea rămâne… ca un parfum care gândeşte…
Între noi, distanţa e dintre un jos şi un sus… nu cred că asta se poate sărbători acum decât prin creşteri şi prin descreşteri… cu popasuri în care tu îţi aranjezi răvăşirea părului răsfăţat de mâna mea iubitoare… cu scurte tăceri ale pleoapelor tale… cu tot ce nu sunt… Mă lipseşti de tine, mă condamni la mine, nu-mi rămâne decât să mă risipesc în somnul tău, în fărâme de vise… îmi eşti mult, îmi eşti foarte puţin… în jur există cântece de petrecere… Dumnezeu iubeşte muzica azi, pe mine, nu… Cele mai frumoase iubiri sunt acelea care îşi îngăduie să înceapă… sunt mângâierile răbdătoare ale pleoapelor fericite să privească nişte pleoape, file de carte neîncepută… sunt cuvinte multe în ochii tăi… le citesc când taci, când nimeni nu mă colindă… eu m-am gândit să te colind… nu te supăra, îmi eşti cântec… melodiile depline curg cu limpezimea unei lacrimi aşteptate… e important ca plânsul să fie, să fiu… mi-e dor de tine, de mine, de noi, chiar doi…

Reclame
🌬Nefericire…🌗

🌬Nefericire…🌗


Nici nu mai ştiu ce anotimp e-afară,
Că-i vară sau e toamnă e totuna,
În gândurile mele este viscol,
Pornită e, în inimă, furtuna.

De arşiţă privirea mi-e cuprinsă,
Obrajii-mi ard de chinul frământării,
Şi cald şi frig îmi e deopotrivă,
În piept mi-e-nfiptă gheara disperării.

Mă simt pierdută-n timp printre hăţişuri,
Ameninţată-ntocmai ca o pradă
Spre care vânătoru-ndreaptă arma
Şi o aşteaptă în genunchi să cadă.

Cu ochii goi privind bătaia puştii,
Simţind căldura sângelui în coapsă,
Nemaiavând puterea să alerge
Pe lungul drum ce ar aduce-o-acasă.

Nu m-aşteptaţi, un timp voi fi departe,
În ochii voştri nu vreau să văd milă,
Sunt singura ce pot lupta cu mine
Şi îmi pot face inima docilă.