🌵 De-atâta Drag…✍

🌵 De-atâta Drag…✍


De-atâta drag, te-aş fi păstrat în mine
O veşnicie, poate şi mai mult.
Să te iubesc şi ploaia să-ţi ascult
Cu trupu-mi fremătând, a veri, sub tine.

Nu-i timp să ne oprească în uitare,
Un singur anotimp avem în noi,
Ce ne-nfloreşte-n maci pe amândoi
În dimineţi din ce în ce mai rare.

Ne inventăm în liniştea-nserării,
Să nu ne pierdem printre-mbrăţişări
Şi evadăm în zbor pe-albastre mări,
Poeme fără teama renunţării.

De-atâta drag, m-aş naşte mângâiere
În palma ta, pe buze, un sărut,
Să-ţi fiu prezent, să-mi fii durut trecut,
Să fim şi început şi încheiere…

Violetta Petre

🌹Mi-e Dor…💓

🌹Mi-e Dor…💓


Iubita mea, în seara asta,
Când ploaia rece-mi bate-n geam,
Revăd imagini de-altădată
Când lângă mine te aveam.

În gânduri iar mi te apropii
Şi amintirile-mi revin,
Te vreau, iubito, lângă mine,
La piept, cu drag, să mi te ţin!

Să ne plimbăm ca altădată,
În toamna galben-ruginie,
Îndrăgostiţi de al ei farmec
Şi dulcea ei melancolie.

Râzând, ca doi copii zănateci,,
Să ne jucăm cu stropii reci,
Să te acopăr cu săruturi
Şi-apoi să nu mai vrei să pleci…

Sunt singur şi-n această toamnă,
Trăiesc acelaşi vis mereu,
Te văd cum râzi dansând în ploaie
Şi cum te-ascunzi la pieptul meu.

Cum te ridic uşor în braţe,
Pe-al toamnei vals în zbor plutind,
Cum te îndepărtez de mine
Ca, mai apoi, să te cuprind.

Şi-atât de tandră şi duioasă
Poţi fi atunci când îmi zâmbeşti!
O mică zână apărută
Din vechea carte cu poveşti…

Suspin ca vântul printre ramuri
De dorul ce te cheamă iar
Şi, printre stropii reci de ploaie,
Văd ochii tăi de chihlimbar…