La Un Pahar De Vorbă 🍷

La Un Pahar De Vorbă 🍷


Știi… în liniștea ce mă-ncojoară, am reușit să mă invit la un pahar de vorbă… Privindu-mă, mi-am dat seama cât de obosită sunt, însă a trebuit să mai rup câteva clipe pentru paharul ăla ce aștepta să fie golit… Mi-am zis pierdută printre gânduri și imagini șterse de timp: aș vrea să fiu din nou copil, să uit ce-nseamnă să lupți, ca să trăiești! Să mă cert și-apoi din nou să uit și să râd… asta vreau cel mai mult, să râd în hohote, fără nepăsare, ridicând zburdalnic umerii firavi… Să nu știu ce-nseamnă să-ți curgă sudoarea de pe frunte, pentru un dumicat de pâine… Să nu știu cum e să adormi în miez de noapte, plină de griji și zdruncinându-ți creierul pentru a găsi rezolvări… Să fiu copilul mamei mele, care aleargă fericit în brațe ocrotitoare!… Și după o clipă-apăsătoare, mi-am răspuns :copil ce ești, privește-te-n oglindă și spune-mi, ce vezi?… Un copil, unul adult, dar tot copil… Ești copilul acela care nu s-a pierdut și care știe să fie adult! Ești copil cu copii și așa vei rămâne!… Și-am golit apoi paharul zâmbind!

😢Nu Sunt De Vină…💔

😢Nu Sunt De Vină…💔


Eşti un maestru în cuvinte şi ştii frumos să spui poveşti,
Poţi cuceri auditoriul, pe mine nu mă păcăleşti.
De masca ce ţi-o pui pe faţă, oricine s-ar îndrăgosti,
Întreaga lume de te-ar crede, pe tine nu te poţi minţi!
Repeţi greşeli ce, altădată, atât de tare te-au durut
Şi-a căror rană, să o vindeci, nici până azi n-ai mai putut.
Toate iubirile din lume de ţi s-ar arăta în prag,
Nu vor putea să-nlocuiască iubirea celui ce ţi-e drag!
Nu încerca să-mi cauţi vină menită să te-adăpostească,
Eu ţi-am iubit şi faţa hâdă pe care ţi-o ascunzi sub mască
Şi ţi-am iertat greşeli ce , sigur,în locul meu, n-ai fi iertat,
Nu mă-nvinovăţi pe mine când numai tu eşti vinovat!
Te-am cunoscut până-n străfunduri neîntinate de minciuni
Şi ţi-am ascuns întreaga pleavă ce-n traista vremii o aduni,
Ţi-am fost iubită şi prieten,copilă, mamă uneori,
Iar sufletul ţi-am pus în palmă, fără să cred c-ai să-l omori.
Nu am să-ţi spun cuvinte grele, nu văd c-ar mai avea vreun rost,
Rămâi să rătăceşti prin viaţă, pe-acelaşi drum pe care-ai fost,
Să faci, cu pasul tău, cărare prin buruieni şi mărăcini,
Sperând că cerul o să-ţi spele toate păcatele şi vini.
Nu voi mai fi nicicând aceea pe care-ai cunoscut cândva,
Ce-atât de-ncrezătoare-n tine, ca o nebună te iubea!
Rămâi şi-adună-ţi ,,mărunţişul” ce-l vei fi câştigat la ,,zar”,
Luptând cu demonii din minte şi adevărul din pahar!