☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ⅲ Ani☁

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ⅲ Ani☁


Timp de o săptămână m-a lăsat în pace, apoi am fost violată, noaptea plângeam, ziua zâmbeam ca să nu vadă mama. Lucram cu soacra, într-o zi i-am spus de boala soțului, adică băiatul ei, iar ea a reacționat foarte violent verbal cu mine. I-am spus și cine mi-a spus, seara a chemat pe nașa ei, dânsa m-a făcut mincinoasă. A treia zi, tata m-a chemat la el și foarte supărat m-a întrebat cu cine m-am culcat înaintea soțului. Am rămas blocată. A început să mă înjure să mă facă cu ou și oțet. A spus că soacra se dusese la el și i-a spus că eu nu am fost fată mare și de aceea în seara logodnei nu s-a arătat cămașa de noapte, însă nici tata, nici soacra nu și-au dat seama că eu aveam un certificat medico legal. Am plâns mult, nu mă credea nimeni, am vrut să mă duc în fața trenului și mi-a apărut o vecină în față mea, m-a ajutat și a doua zi am fost la miliție. A fost chemată soacra la secție, i s-a dat amendă, iar când a, ajuns acasă a venit la mine cu scandal. I-am spus că eu numai suport minciuni, iar ea s-a calmat și mi-a spus că dacă lumea știe că băiatul ei este bolnav și face în pat, a spus și ea o minciună. Așa ceva nu se poate. Unde să mă duc ? Nu aveam pe nimeni, nu aveam ce face. Momentan trebuia să stau și să suport umilințele din toate părțile. Puteam avea grijă de mama și asta îmi dădea putere. La aproape 18 ani am născut o fetiță prin cezariană. La trei luni a murit. O născusem la opt luni, eram foarte umflată când m-au dus la spital. Cât am fost gravidă am fost lovită în burtă de către soț, dormeam pe jos, plângeam mereu, însă copilul îl doream cu tot sufletul, chiar dacă eram și eu copil. La trei luni, fata s-a umflat, am fost internată în spital, la doar două zile a murit fără să am o explicație din partea medicilor. Ultima zi nu mi-au dat voie să stau cu ea, eu m-am furișat și-am văzut-o într-un salon cu furtunașe peste tot. Am întrebat, mi s-a spus că totul este bine, iar a doua zi fata mea a murit. Suferința nu a trecut și nu va trece niciodată. După aproape o lună de zile a murit mama. Noaptea, la ora două a venit tata la mine, a strigat că a murit mama, m-am speriat și când am ajuns în fața uși mama era jos cu capul pe prag, între timp sau alertat vecini, au venit au urcat-o în pat, au dat-o cu oțet, colonie, eu țipam, atunci soacra m-a luat și m-a dus forțat în casă, operația s-a desprins, am fost la spital, a trebuit sa îmi dea drumul acasă, deoarece doar eu mă puteam ocupa de înmormântare. Nu știu ce pastile mi-au dat, însă câteva zile am avut o putere pe care nu o pot explica în cuvinte. Îmi murise ce aveam mai scump, fata, mama, numai aveam pentru ce lupta. Au urmat zile de mers noaptea doar eu și lacrimile mele. Știu că mama nu a murit de moarte bună, tata o bătuse, a împins-o din pat, ea a căzut. Mama dormea la mine, doar în acea seară m-a rugat să doarmă acolo pentru că fratele meu nu era acasă și acea seară i-a adus moartea. Îmi vine foarte greu să scriu, nu mă simt deloc bine, voi încerca să scriu în mai puține cuvinte viața mea. M-am angajat la o întreprindere unde reparam lăzi. În câteva luni m-au transferat la o moară, și acolo am cunoscut oameni deosebiți.

☹Vârsta De 6 Ani☁

☹Vârsta De 6 Ani☁



La vârsta de 6 ani mi-a murit bunicul, apoi după 6 luni, a murit bunica, din partea tatălui. A fost cumplit, bunicul suferea de inimă și a murit cu capul pe masă, bunica a murit de cancer la sân. După moartea lor tata, a început să vândă din casă mai toate lucrurile pe băutură, și uite așa a început un chin mult mai mare decât era înainte. Aveam și un frate mai mic cu un an decât mine, însă el era neutru la tot ce este în jurul lui încă de mic. Când am ajuns în clasa a Ⅱ, o profesoară de zoologie prinsese drag de mine și încet încet mă atașasem de ea. Acasă când tata lua pensia de boală, câteva zile era scandal, mama era mereu bătută și alungată din casă, iar eu împreună cu ea. Fratele rămânea în casă pentru că el nu spunea nimic, eu nu puteam să tac, și îi luam apărarea mamei, atunci mă dădea și pe mine afară. Unde ne puteam duce? Nicăieri, deoarece nu aveam nici un neam, vecinii erau și ei cu problemele lor, doar uneori când era prea frig mergeam la nana, însă venea acolo și făcea scandal. Chiar dacă avea un picior amputat, fugea mai repede decât mine cu cârjele. Între timp profesoara a dorit să mă înfieze, dar tata nu a fost de acord. Sincer, nici eu nu doream deoarece era mama la mijloc și nu aș fi putut trai fără ea, cum o puteam lăsa acasă singură doar cu fratele și tata, când ea, săraca era paralizată, bătută… Profesoara și toți învățători, profesori, directoarea, mă îndrăgea foarte mult, iar asta îmi mai alina din suferința de copil. Îmi plăcea să învăț, tata știa carte, era destul de școlit, dar fără să mă ajute. Acasă fiind mai mereu scandal, trebuia să învăț la școală, sau acasă cu bătaie deoarece era gălăgie în casă iar eu nu puteam fi atentă, orice greșeală făcută se lăsa cu bătaie, înjurături, țipete. Când era tata treaz, era om bun, spăla rufe, făcea mâncare, recunoștea că greșește, însă era o minune când și cât era treaz, pentru că asta nu dura mai mult de o săptămână pe lună, în rest numai beat. Banii, era pensia lui, alocația noastră, plus bursa mea, plus un ajutor social al mamei mele, toți acești bani se ducea pe băutură și mâncare bună pentru tata. Noi fiind săraci, mergeam la cantina săracilor zi de zi pentru patru porți de mâncare. După ce terminam orele, mergeam la cantină pe jos de unde luam mâncare. Era mâncare bună, noi mai și găteam acasă, doar că tata nu mânca niciodată de la cantină, doar pâinea. În casă ne mai rămăsese câteva lucruri, vânduse tata tot pentru băutură. Mai lua ceva bani și de la vecini care venea să le facă câte o cerere în scris, sau mai avea uneori câte un copil ce îl ajuta să treacă clasa. Pe noi nu ne ajuta, doar ne controla și ne bătea, pe frate mai puțin, pe mine mai mult pentru că eu eram fată și trebuia să știu mai bine. Mama îmi tot spunea să merg la aceea profesoară definitiv pentru că acasă nu era deloc bine și ea nu va trăi mult. Copil fiind nu am acceptat asta niciodată. Eu îmi spălam mama, eu făceam mâncare, eu piața, de la 6 ani. Profesoara, a încercat pe toate căile să mă înfieze, dar nu s-a putut, pentru că eu nu am vrut. În schimb mergeam la dânsa acasă, îmi făceam temele, o mai luam pe mama cu mine, și zilele se scurgea într-un ritm jalnic cu lacrimi în ochii zi de zi. De multe ori o găseam pe mama într-o bucătărie plângând, niciodată nu plângea de față cu noi, și mereu îmi spunea că trebuie să îl respect pe tata așa cum este, însă eu începusem să cresc și îi răspundeam mai urât când vedeam cum se comportă cu mama. Profesoara ca să mă poată lua fără acordul tatălui, a încercat să mă ducă mai întâi la un orfelinat, dar eu nu am stat deloc acolo, am fugit, știind că o las pe mama singură. Când au văzut că eu nu mă dezlipesc de lângă mama, m-au lăsat în pace și eram ajutată atât cât se putea, iar eu ajutorul primit îl onoram cu treaba pe care o făceam. La profesoară, ștergeam praful, spălam pe jos, nimic nu mi-a plăcut să primesc de pomană. Până la vârsta de 14 ani cam asta a fost scris în cuvinte puține, deoarece acum când scriu mi se face rău și prefer să scriu mai puțin și esențialul pentru a mă ușura cât de cât.