Aproape Că…🙂

Se înalță pân’ la ceruri dulci miresme călătoare,

Răspândind în tot văzduhul vraja teilor în floare.

Iar în nopțile senine, când se lasă blând răcoarea,

Adierile divine îți trezesc din somn visarea

Și te poartă în abisuri prin iubirile trecute

Să cutreieri fără teamă pe cărările știute,

Când la braț cu fericirea te plimbai pe vechi alei,

Pe sub bolta înstelată și-n parfum de flori de tei…

Inima-mi bătea nebună de atâta încântare

Și-ameţită de mireasmă, ți-am dat prima sărutare…

Luna ca o ștrengăriță mă privea ‘ntre crengi pitită:

,,Ce fetiță cu codițe prima oară-ndrăgostită!”…

Port în suflet amintirea celui de întâi ,,păcat”:

Ochii tăi senini ca cerul ți-un sărut înmiresmat…

Vreau, cândva, când va fi vremea, ( într-un iunie să vină!)

Să se afle teii-n floare (noaptea, când e lună plină!)

Din mireasma lor dulceagă și în sunete de nai

Să-mi iau ultima suflare, să o duc cu mine-n rai…

Te-am Rugat Să Pleci

Ai apărut când mantia-nserării

Pe strălucirea zilei se așterne,

Când, eșuat, pe țărmul disperării

Îmi așteptam ninsorile eterne.

Rostogoleam prin ochi lumina clipei,

În negura sfârșitului de drum,

Privind în urmă haosul risipei,

Al viselor de ieri, făcute scrum.

Privirea ta m-a ars ca un jăratic,

Născând în mine-un foc necunoscut

Și-am înțeles, din clocotul sălbatic,

Ce-aș fi putut avea, dar am pierdut…

Nici nu-mi venea să cred că ești reală,

Păreai doar rodul unei născociri,

Și-n starea mea de dulce amorțeală,

Te auzeam, în mine, cum respiri.

M-am adunat, trezindu-mă-n simțire,

De vocea conștiinței judecat…

Fiind nevrednic de a ta iubire,

Chiar și să te privesc era păcat…

De-ai fi rămas, m-ar fi ucis mustrarea

C-ai fi putut, ca mine, să te-neci…

Deși-mi doream cu toată disperarea

Să te păstrez, eu te-am rugat să pleci…

🌵Deznădejde✍

_ Viața? Este doar tristețea unei lumi fără hotar,
Amăgirea unei inimi care bate în zadar,
E ciudata mângâiere pe o rană care doare,
Bogăția ce se-aduce unui suflet care moare,
E pedeapsa ce ți-i dată pentru nu știu ce păcat,
E minciuna ce ascunde adevăru-adevărat,
E durerea ce-i e dată sufletului care tace
Scormonindu-i prin unghere de păcate să-l dezbrace,
Este chipul moștenirii celor alungați din rai
E năluca fericirii ce-o dorești și vrei s-o ai,
Este timpul ce în goană ți se-arată în privire
Și rămâne, din păcate, doar o tristă amintire…
_ Tu dorești ca, petrecând-o, să o guști ca pe-o licoare?
Toată vraja din iubire și mireasma unui vis?
O! Trezește-te, copilo, viața nu-i cum ți se pare!…
Te-ai născut din nebunie și trăiești cum ți-este scris!…

✞Mama, Te Chem… 😢

Azi mamă iar te chem în disperare,
Doar liniștea-mi răspunde-n locul tău.
Unde ai plecat așa senină
Și m-ai lăsat plângând…cu Dumnezeu?
Mai vino lângă mine odată să stai,
Mai vino lângă mine și-mi vorbește,
Vreau un ultim sfat, să-mi spui ceva,
Doar o mângâiere… și-mi zâmbește.
De-acolo dintre nori știu că mă vezi,
E crudă soarta ce mi te-a luat,
Îți cer iertare și te rog din nou,
Ferește-mă de rău… sau de păcat.
În suflet știu, te voi găsi mereu,
Cerul îmi face semn cu mâna Ta,
Iar eu vorbesc în taină cu trecutul,
Plângând în liniște măicuța mea.