Prietenia Cu Subconștientul ✍️

Prietenia Cu Subconștientul ✍️


Odată ce subconștientul este complet liber de reprimare, instinctul are o altă calitate. El se unește cu inteligența. Când subconștientul nu mai e reprimat, când între conștient și subconștient nu mai există nici un zid, poți să intri și să ieși din subconștient tot atât de ușor cum treci dintr-o cameră în alta din casă.
Asta e casa ta – Gurdjieff folosea această metaforă, el spunea că omul e o casă cu trei nivele. Primul nivel, parterul, este subconștientul, al doilea nivel, etajul întâi, este conștientul, iar al treilea nivel este supraconștientul. O dată ce inteligența și instinctul nu mai sunt în conflict, devii om pentru prima dată; nu mai faci parte din regnul animal. Iar pentru mine, lucrul ăsta este absolut necesar pentru oricine vrea să cunoască adevărul, viața, existența, pentru oricine vrea să știe cine este.” OSHO
Individualizarea este un proces de dezvoltare care face din individ o ființă individuală. Scopul individualizării omului este eliberarea Șinelui de măștile persoanei (masca este asociată cu un rol) , pe de o parte, iar pe de altă parte, de constrângerea identificării ca separare și recunoaștere colectivă. Demascarea dependenței de rol și găsirea de sine, sau descoperirea propriei identități pe care o dă numai Eul personal, iată ce frumos sună scopul individualizării. Cine se identifică cu „masca” se dovedește că are un caracter propriu, dar nu și un Sine individual. Acest caracter este puternic ancorat în colectivitatea căruia aparține și se modifică odată cu părerile colectivului.

💕Inimi Și Rațiuni✍

💕Inimi Și Rațiuni✍


Ce înseamnă a încerca să ajuți o altă persoană? Deseori, acest lucru pare mai mult dorința de a schimba pe cineva decât ai vrea să-i oferi respectul și dragostea ta în mod necondiționat Este o diferență mare și extrem de semnificativă între a încerca să schimbi pe cineva și a-l ajuta. Dacă vrei să ajuți pe cineva, atunci îl ajuți sa fie el însuși; când încerci să-l schimbi, încerci să-l transformi conform ideilor tale. Încercarea de a schimba pe cineva reprezintă dorința de a-l face o copie la indigo. Nu te interesează persoana respectivă; ai o anumită idee, un ideal și încerci să modifici persoana aceea în conformitate cu idealul tău. Idealul este mai important, ființa umană adevărată nu este importantă deloc. Această încercare este violență, este o agresiune, un efort de a-l distruge pe celălalt. Nu este dragoste, nu este compasiune. Compasiunea permite întotdeauna celuilalt să fie el însuși. Compasiunea nu este o direcție, ea este un climat, îți dă energie. După aceea te poți mișca. Fiecare individ este un scop în sine. Nu îl folosi ca pe o unealtă. Dacă începi să sacrifici ființa umană, acela nu este ajutor. Împărtășește din ființa ta, dar lasă-l pe celalalt să își împlinească destinul. Acel destin este necunoscut. Ajută, dă energie, iubește. Acceptă-l pe celălalt și dă-i sentimentul că este binevenit. Nu-i da sentimentul de vinovăție, nu-i da ideea că este condamnat. De câte ori ți se spune să fii ca altcineva, tu NU EȘTI ACCEPTAT. Nu ești binevenit, ești un intrus. Dacă nu devii altcineva nu ești iubit. Ce fel de dragoste este aceasta, care te distruge și te vrea doar când devii fals, prefăcut ? Tu poți, în mod autentic, doar să fii tu însuți. Tot ce este în plus este falsitate, restul vor fi doar măști, personalități, dar nu esența ta. Deci oricine încearcă să te facă să fii altcineva și îți spune: „Te voi iubi dacă devii precum…Hristos” (să zicem), nu te iubește. Se poate să-l iubească pe Hristos, dar pe tine te urăște. Și dragostea pentru Hristos se poate să nu fie nici ea autentică, pentru că dacă l-ar iubi cu adevărat pe Iisus, ar fi înțeles unicitatea absolută a fiecărui individ. Dacă ai iubit pe cineva, ai declanșat în tine un tip diferit de viziune. Vei iubi acea persoană, o vei ajuta să devină absolut orice poate să devină. Nu te vei aștepta la nimic altceva. Toate așteptările sunt condamnări, negări și respingeri. Tu doar vei dărui dragostea ta – pentru nici o răsplată, pentru nici un rezultat. Pur și simplu vei oferi ajutor, fără să ai viitorul în minte. Când se revarsă fără să aibă vreun viitor, dragostea este o energie imensă. Când există fără nici o motivație, dragostea ajută și nimic nu ajută asemenea ei. În momentul în care simți că cineva te accepta așa cum ești, te simți echilibrat. Cel puțin o ființă umană te acceptă necondiționat. Acest lucru îți dă sentimentul că ești acasă. Deci oricine îți spune: „schimba-te, fii altcineva” te împinge tot mai departe de casa ta. Vei deveni fals, vei purta măști. Vei avea personalități, caracter și o mie de alte lucruri, dar nu vei avea suflet; nu vei avea esențialul.

OSHO