Năluca✍

Năluca✍


Ce putere ai în tine de-a făcut să-mi ies din minţi?
Ce diavol se ascunde sub privirile-ţi cuminţi?
Mă atragi ca o lumină ce-mi răsare de sub geană
Sclav să-ţi fiu în taina nopţii, fiinţă nepământeană!
Nu găsesc nici o scăpare, nu am unde mă ascunde
Căci mă bântui ca o umbră ce în suflet îmi pătrunde
Şi mă urmăreşti întruna cu adânca ta privire
Scormonind cu-nverşunare orice strop de-nsufleţire.
Mai fierbinte decât iadul şi mai rece decât gheaţa!
Fără să rosteşti o vorbă mi-ai schimbat cu totul viaţa,
Merg pe drum ca o nălucă doar că drumul mă mai ţine,
Nu mai simt, doar aud paşii, neştiind ce e cu mine,
Dacă-i soare, dacă plouă sau ameninţă furtuna
Dacă-i vară sau e iarnă pentru mine e totuna!
Mi-am pierdut orice putere, nici voinţă nu mai am,
Doamne! Cât era de bine dacă nu te întâlneam!
Sau de-a fost aşa să fie să-mi apari, să te privesc,
Inima să nu te ceară… şi să nu mă-ndrăgostesc!