Să furi pentru a te îmbuiba,
Să-l păcălești pe cel ce te ajută,
Să iei fără să spui cuiva,
Aduce sufletului, doar risipă.
Să furi idei și să le însușești,
Ca rod al minții tale strălucite,
Să ceri pentru un scop înalt, un ban,
Dar gândul cel ascuns, să fie altul.
Să furi în vreme de restriște,
Când este foc, e apă sau pământ surpat,
E mult mai grav decât am crede,
C-atunci, cu-adevărat, am decăzut.
Să furi iubirea celui de aproape,
Lăsându-i inima bucăți însângerate,
Te-nlănțuie definitiv, chiar după moarte,
Căci ea, IUBIREA, n-are timp și spațiu.