🤱Mama❣

🤱Mama❣


Mama-i tot ce-nseamnă viață, locul unde te-ai născut,
Mama-i leagăn, e speranță și e cuvântul de-nceput,
Mama-i dulce alinare a tristeții și-a durerilor lumești,
Mama-i soare, este cântec, e tot ce vrei și ce iubești.
Mama-i liniștea din suflet, când te simți înstrăinat,
Mama-i jocul minunat de copil, pe care nu l-ai uitat,
Mama-i marea de iubire ce te răcorește-n zile fierbinți,
Mama e icoană a dreptății pe care nu poți să o minți.
Mama e câte puțin din toate și toate-n ea se regăsesc,
Mama-i câmpul înflorit, peticul de cer pe care-l privesc,
Mama e altarul de bunătate, o amforă de daruri plină,
Mama-i flacără ce arde veșnic, s-avem în viață lumină.

Reclame
🤱Mama👼❣

🤱Mama👼❣


Scriem despre foștii, despre copii, prietenii pierdute, dar desprea Mama uităm, să scriem, ființa cea mai importantă în viața noastră. Uită, dar nu cu intenție. Noi, oamenii luăm cu noi doar cei rău, dezămăgirile, vorbele urâte, trăirile neâmplinite, iar clipele fericite le aruncăm într-o ladă prăfuită și apoi o încuiem pentru că ele nu ne-au provocat cicatrici adânci pe suflet. Mama n-a făcut-o. Întreb și eu: de câte ori a-ți arătat mamei că o iubiți? Rar, nu-i așa? Hmm…mulți dintre noi venim cu replica aceea ieftină” Mama mea știe cât de mult o iubesc?! Noi știm cât de mult ne iubește mama noastră. Mama, face tot ce poate pentru ca noi să fim fericiți. Oare, noi știm câte lacrimi a vărsat când a aflat că vei face parte din viața sa? Nu știm, număr infinit, ca la matematică. Oare știm noi câte sacrifici face o mamă și încă mai face? Ne-a purtat în pântece timp de nouă luni. Ne gândim câtă durere a suportat pentru fiecare dintre noi la naștere? Mulți dintre noi nu se gândesc. Cu toții avem altceva mai important de făcut; să plângem din despărțiri, să urâm oameni nevinovați, să dăm vina unii pe ceilalți… să vă spun prin câte trece o mamă la naștere. Un corp uman poate suporta o durere de 45 dol-dol este unitatea de măsură a durerii. Mama în timpul nașterii suportă o durere de 57 dol. Durerea este echivalentă cu ruperea a 20 de oase în același timp. Îți imaginezi? Noi plângem pentru o zgârietură, dar ea…a plâns de fericire, a uitat durerea. Știm câte emoții are o mamă când ne ia în brațe pentru prima dată noi fiind un ghindocel firav? Nu știm, decât ea, mama știe. Pot spune că am trăit ceva unic când am luat pentru prima data în brațe pe copii mei. E un sentiment fără nume, un sentiment inexplicabil. E bucurie împletită cu emoție, teamă și mai ales iubire…știm noi câte nopți nu doarme o mamă? Oare știm noi că dacă am aduna nopțile mamei noastre nedormite ar fii un sfert din vârsta sa? Știm că de câte ori am fost cuprinși de o simplă răceală ea intra în panică? Știm cât de fericită și mulțumită este mama când ajungem să spunem „mama” pentru prima dată…în momentul acela sufletul său crește și lacrimile îi curg pe chipul emoționat. Era atât de mulțumită când ai reușit să faci primul pas și atât de dezamăgită când nu vroiai să mănânci… De multe ori, a dat în mintea copiilor doar de dragul tau; mama s-a jucat cu tine doar să mănânci ca tu erai încăpățânat și nu vroiai…De câte ori n-ai lăsat-o să plece la magazin fără să vină cu „o dulciurică”? Iar, acum…îți dorești din toată inima să plece…Știi tu că atunci când te duci în cluburi să te distrezi ea stă toată noaptea fără să doarmă și se gândește că vei putea păți orice? Nu știi, pentru că vrei să te distrezi și uiți de sărmana ființa. Când pe chipul tău de copil cuprins în lumea iubirii adolescentine curg lacrimi repezite și gigante de parca ar fii flori de mărgăritar, cine plânge cu tine? Mama, nu? Știi că în momentele triste prin care treci în sufletul mamei tale are loc „cel de-al treilea război mondial” care lasă răni adânci pe chipul său plin de demnitate și bătut de vânt și ploi? Nu știi, pentru că ea poartă mereu masca puternică în fața ta pentru a te face și pe tine încrezător în forțele proprii…dar oare reușește? Nu reușește și asta o doare…o doare că n-ai încredere în ea și ai mai mult în oameni străini. Ți s-a întâmplat să îi greșești grav vreodată? Mie da…am greșit. Mama te iartă și te iubește necondiționat orice i-ai face. Îi mulțumesc pentru sfaturile utile pe care le aplic rar, chiar dacă acum e sus la Îngeri…Tu ai uitat să-i mulțumești? Dacă da, fa-o acum. Iar, dacă i-ai mulțumit, felicitări! Ai făcut-o să zâmbească din inima ca în vremurile bune.

😉Pașnică… 😂

😉Pașnică… 😂


Sunt pașnică. Am prins aia, că răutatea vine din prostie și mai știu de ce m-am ferit mereu: Să nu fiu proastă. De-aia am căscat ochii în jurul meu și am căutat să mă învârt pe lângă oameni de la care să am ce învăța ori pe lângă oameni care să vrea, ca și mine, mai mult de la ei. Însă pe cât de mult țin la diplomație, în afară de goana dintre a fi sau a nu fi prost, am crescut, (pentru asta, vă mulțumesc, mamă și tată!) cu o imagine clară asupra ceea ce înseamnă a fi sau a nu fi „om”. Tocmai pentru asta, nu mă interesează dacă ești țigan, gay, indian sau boschetar. Nu mă interesează dacă ești gunoier sau CEO. Respectul meu pentru omul care știe să fie om e același. Constat că a face diferența între rase și statut social devine un exercițiu tot mai greu. De fapt, unii nici nu exersează. Nu e act mai rău decât să te crezi mai deștept decât ești, pentru că, atunci, ataci cu prostia ta în stânga și în dreapta. Ești integrat social, prin statutul de om cu buletin și infectezi. Tu, diferitule, mai albule, heterosexualule sau pricopsitule! Tu poți să-mi compromiți diplomația!
Reacționez astfel, pornind de la un episod recent.
-Am auzit că ești țigancă!
-Așa, ce ar fi cu asta?
-Te întreb…
-Nu sunt! Dar n-aș avea o problemă. Pot să te întreb și eu ceva?
-Da…
-Tu ești prost?
-Poftim?
-E o întrebare firească, la fel ca cea pe care mi-ai adresat-o. Nici nu contează să-mi răspunzi. Știi, sunt lucruri pe care le vezi la cei din jurul tău, sunt evidente. Numai că e important să judeci cât te afectează ce și cum sunt. Nu mă deranjează că ești prost, deși e mai nasol decât să fii țigan.

✞Mama, Te Chem… 😢

✞Mama, Te Chem… 😢


Azi mamă iar te chem în disperare,
Doar liniștea-mi răspunde-n locul tău.
Unde ai plecat așa senină
Și m-ai lăsat plângând…cu Dumnezeu?
Mai vino lângă mine odată să stai,
Mai vino lângă mine și-mi vorbește,
Vreau un ultim sfat, să-mi spui ceva,
Doar o mângâiere… și-mi zâmbește.
De-acolo dintre nori știu că mă vezi,
E crudă soarta ce mi te-a luat,
Îți cer iertare și te rog din nou,
Ferește-mă de rău… sau de păcat.
În suflet știu, te voi găsi mereu,
Cerul îmi face semn cu mâna Ta,
Iar eu vorbesc în taină cu trecutul,
Plângând în liniște măicuța mea.

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ⅲ Ani☁

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ⅲ Ani☁


Timp de o săptămână m-a lăsat în pace, apoi am fost violată, noaptea plângeam, ziua zâmbeam ca să nu vadă mama. Lucram cu soacra, într-o zi i-am spus de boala soțului, adică băiatul ei, iar ea a reacționat foarte violent verbal cu mine. I-am spus și cine mi-a spus, seara a chemat pe nașa ei, dânsa m-a făcut mincinoasă. A treia zi, tata m-a chemat la el și foarte supărat m-a întrebat cu cine m-am culcat înaintea soțului. Am rămas blocată. A început să mă înjure să mă facă cu ou și oțet. A spus că soacra se dusese la el și i-a spus că eu nu am fost fată mare și de aceea în seara logodnei nu s-a arătat cămașa de noapte, însă nici tata, nici soacra nu și-au dat seama că eu aveam un certificat medico legal. Am plâns mult, nu mă credea nimeni, am vrut să mă duc în fața trenului și mi-a apărut o vecină în față mea, m-a ajutat și a doua zi am fost la miliție. A fost chemată soacra la secție, i s-a dat amendă, iar când a, ajuns acasă a venit la mine cu scandal. I-am spus că eu numai suport minciuni, iar ea s-a calmat și mi-a spus că dacă lumea știe că băiatul ei este bolnav și face în pat, a spus și ea o minciună. Așa ceva nu se poate. Unde să mă duc ? Nu aveam pe nimeni, nu aveam ce face. Momentan trebuia să stau și să suport umilințele din toate părțile. Puteam avea grijă de mama și asta îmi dădea putere. La aproape 18 ani am născut o fetiță prin cezariană. La trei luni a murit. O născusem la opt luni, eram foarte umflată când m-au dus la spital. Cât am fost gravidă am fost lovită în burtă de către soț, dormeam pe jos, plângeam mereu, însă copilul îl doream cu tot sufletul, chiar dacă eram și eu copil. La trei luni, fata s-a umflat, am fost internată în spital, la doar două zile a murit fără să am o explicație din partea medicilor. Ultima zi nu mi-au dat voie să stau cu ea, eu m-am furișat și-am văzut-o într-un salon cu furtunașe peste tot. Am întrebat, mi s-a spus că totul este bine, iar a doua zi fata mea a murit. Suferința nu a trecut și nu va trece niciodată. După aproape o lună de zile a murit mama. Noaptea, la ora două a venit tata la mine, a strigat că a murit mama, m-am speriat și când am ajuns în fața uși mama era jos cu capul pe prag, între timp sau alertat vecini, au venit au urcat-o în pat, au dat-o cu oțet, colonie, eu țipam, atunci soacra m-a luat și m-a dus forțat în casă, operația s-a desprins, am fost la spital, a trebuit sa îmi dea drumul acasă, deoarece doar eu mă puteam ocupa de înmormântare. Nu știu ce pastile mi-au dat, însă câteva zile am avut o putere pe care nu o pot explica în cuvinte. Îmi murise ce aveam mai scump, fata, mama, numai aveam pentru ce lupta. Au urmat zile de mers noaptea doar eu și lacrimile mele. Știu că mama nu a murit de moarte bună, tata o bătuse, a împins-o din pat, ea a căzut. Mama dormea la mine, doar în acea seară m-a rugat să doarmă acolo pentru că fratele meu nu era acasă și acea seară i-a adus moartea. Îmi vine foarte greu să scriu, nu mă simt deloc bine, voi încerca să scriu în mai puține cuvinte viața mea. M-am angajat la o întreprindere unde reparam lăzi. În câteva luni m-au transferat la o moară, și acolo am cunoscut oameni deosebiți.

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ani Ⅱ☁

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ani Ⅱ☁


Când tatăl meu s-a dus la miliție, nu a știut exact, sau dacă a făcut intenționat, deoarece acolo a declarat că am fost violată. Nu apucase să mă violeze, doar că mi-a rupt capotul să mi-l pună la gură din cauza sângerări abundente. După ce a dat declarație la miliție, a venit acasă, mi-a spus că trebuie să mă duc și eu, l-a trimis și pe fratele meu cu mine, eu aveam fața distrusă, abia puteam vedea foarte puțin din cauza umflături. Pe drum l-am întrebat pe fratele meu de ce ma lăsat singură și a fugit, mi-a răspuns că a primit bani de la acel băiat ca să plece pentru că el are să vorbească ceva cu mine. Înainte de a pleca de acasă spre miliție, mama mi-a spus că dacă nu ma violat să îl iert deoarece tata va încerca să profite de pe urma mea cerând bani mamei băiatului, pentru că mama lui a și venit să îi propună tatălui bani în schimbul iertări, în plus, el avea tată de al doilea, stătea cu gazdă deoarece bărbatul mamei lui nu i-a permis să locuiască în casă cu ei, pentru că el abia aflase cum că soția lui are un copil, în plus suferea de o boală a sângelui și face în pat mereu. Acest băiat a locuit la tatăl lui până la vârsta de 17 ani. Mama era miloasă, și mi-a spus să iert și Dumnezeu mă va ajuta să trec peste. Ajunsă la miliție, am povestit totul, comandantul nu m-a crezut, mi-a dat o palmă, m-a urcat în mașină și m-a dus la spital. Acolo mi s-a făcut un certificat medico legal, unde arăta că sunt virgină, deci, eu nu mințeam deloc. Au mai fost întrebări, apoi am fost întrebată dacă vreau să iert, am spus că da și să fiu lăsată în pace. Când am plecat de acolo, mi-au spus că seara la orele 17 să fiu acolo cu respectivul băiat. Am plecat spre casă cu fratele meu. Ajunsă acasă fratele meu a spus tatei că eu am iertat, a mai avut loc o bătaie cu cârja, înjuri și m-a dat afară din casă. Am plecat la doamna profesoară, știa și dumneai totul. Seara am fost la miliție iarăși cu subsemnatul care mă bătuse în așa hal încât îmi doream în fiecare secundă să mor. Ajunsă acolo, sau luat iarăși declarați, el nu a mințit, a spus exact ce a făcut, după declarație un milițian i-a spus că l-am iertat și nu are voie să se mai apropie de mine, însă el a spus fără nici o reținere că dacă nu mă căsătoresc cu el mă va omorâ. Atunci nu știu de ce, însă sectoristul de cartier și ceilalți au spus că dacă îl iert trebuie să mă mărit, dacă nu va rămâne acolo. Eu fără să stau pe gânduri am iertat, la mintea mea mi-am spus că eu voi sta la profesoară și el nu va avea ce face, însă nu a fost deloc așa. Ajunsă acasă mama băiatului mă ruga să mă mărit cu el că mă place că ea va face ca totul să fie bine, că îmi va ajuta mama. Tata nu era de acord, el avusese în trecut o relație cu acestă femeie, însă eu abia mult mai târziu am aflat. Am plecat la profesoară, i-am povestit, și dânsa era deaja informată despre tot de la mama băiatului cred. Ma sfătuit că mă pot mărita cu el să pot scăpa pe mama de bătăile tatei. Atunci am crezut că intru în pământ, m-am simțit singură, neajutorată. Am căzut pe gânduri, și chiar de eram mică de ani, am gândit că mama băiatului vorbise și cu miliția, și cu profesoara, într-un cuvânt îi cumpărase pe toți. Am revenit acasă, pe drum m-am gândit că o voi ajuta pe mama mai mult, că va sta cu mine, însă habar nu aveam ce înseamnă să fi o femeie măritată dacă eu nici măcar nu avusesem un prieten, doar un băiat ce mă simpatiza și mă trata ca și sora lui, el fiind mai mare cu 11 ani decât mine. S-au ținut de capul meu mama lui , profesoara, nașa mamei băiatului, chiar și mama mi-a spus că e un băiat necăjit și o să fie bine. Am acceptat în cele din urmă. La mine nimeni nu se gândea, însă eu mă gândeam la toți, oare de ce? Acel băiat de care spuneam mai devreme ca mă ocrotea ca pe o soră, a venit și m-a cerut el în căsătorie, însă nu puteam să fac asta deoarece cel care mă bătuse trebuia să facă închisoare pentru tentativă de viol. Recunosc că în acel băiat aveam încredere și îl plăceam, dar… trebuia să fac cum eram sfătuită. Și uite așa m-am văzut măritată. Tata sa supărat și mai tare, a spus că numai am ce căuta în casă. Nu era supărat că mă măritasem cu el, îl rodea faptul că nu luase bani pe mine, m-am mutat la el unde locuia cu gazdă, nu a avut curaj să se atingă de mine, mama lui a și venit să mă ia cu ea la servici, lucra la covoare. Dimineața la 5 plecam la muncă. Nu a trecut o săptămână că dimineața m-am trezit udă în pat, soțul făcuse pipi în pat, am luat să fac ordine și când a bătut mama lui la ușă să merg la muncă i-am spus că trebuie să spăl, sa supărat, a plecat. El sa trezit a plecat la muncă, lucra în șantier naval, abia ce se angajase, un fel de cursuri cum era pe atunci. Între timp, a venit nașa soacrei mele ce mi-a povestit despre boala lui, despre cum mama lui a dorit să îl căsătorească cu mine din cauza boli și ca să poată face buletin de oraș, în schimb, amenințându-mă să nu spun soacrei că nu va recunoște și eu voi fi cea mincinoasă. Nu am spus nimic, doar că din acea zi am spus că eu nu mai merg la muncă acolo. A venit timpul de logodnă, adică la o săptămână, mi-a cumpărat cămașă de noapte și mi-a spus că va trebui să joace rachiu, că așa se face. Am stat ca un monstru în seara când a fost logodna, acea cămașa nu sa pătat, în schimb sa pătat cearșaful care nu era prea bun, era o lenjerie urată și ruptă pe alocuri. Când să ia soacra cămașa a văzut că era cearșaful și nu cămașa, atunci a spus că va juca cearșaful peste o săptămână între nași. După o săptămână a cumpărat rachiu și le-a spus că era vorba de cearșaf, asta doar nașilor, restul lumii nu știa nimic. Și așa la vârsta de 16 ani și jumătate m-am văzut măritată fără ca eu să iubesc. Și bătută, și măritată cu bărbatul ce mă nenorocise pe viață, iar acea nenorocire m-a marcat pe viață. Am stat cu ochii roși mai mult de un an de zile, dureri groaznice, iar la gură un semn din cauza batistei ce îl port și acum cu mine, acea umflătură de la buză a rămas așa pentru totdeauna. Iarăși mă opresc, am un nod în gât, numai pot continua, în seara asta. Va urma….

☹Vârsta De 18 Ani Ⅰ ☁

☹Vârsta De 18 Ani Ⅰ ☁


Și uite așa, de la 14 ani și până la 18, am făcut drumuri între Doamna profesoară, unde mai făceam lecții, o baie…. Școală, casa părintească unde trebuia să fac curat, mâncare, să am grijă de mama, să merg la cantină, să plătesc cheltuielile casei, și mai mergeam la cine avea nevoie să fac curat, să stau cu copiii. Îmi era drag să o spăl pe mama, însă, mereu îi era rușine de mine. Bătăile, dormitul afară, vorbele urâte nu au încetinit din partea tatălui. Încercam să supraviețuiesc pentru mama ce nu avea nici un alt ajutor în afară de mine. Într-o seară am dorit să văd un serial, și cum nu aveam televizor, am mers la o vecină. Acolo a venit și un băiat, de fapt venea mai multă lume pentru că nu toată lumea din cartier avea televizor. În acea seară s-a nimerit să fiu doar eu și acel băiat la televizor, bineînțeles și cu fratele meu. Când s-a terminat serialul, am plecat. Între vecina cu televizorul și casa noastră ne despărțea două case, iar ora nu era târzie, 9 și două zeci de minute. Am ieșit în stradă, am văzut că fratele meu fuge înainte, însă nu mi-am dat seama de ce. În următoarea secundă băiatul care fusese cu noi la televizor îmi spune să merg până la el acasă, am intrat în panică, am dat să fug, să țip, iar el mi-a dat cu pumnul în gură, și mi-a pus o batistă în gură să nu țip, apoi m-a luat în brațe. Când să ajungă aproape de casă am reușit să mă eliberez, iar el mi-a mai dat cu pumnul în față în ochii, ma bufnit sângele, s-a speriat, m-a lăsat jos, a rupt capotul pe care îl aveam deasupra hainelor, mi la pus la gură și a fugit. M-am chinuit și am ajuns în casă. Nu am spus nimic, nu m-a văzut nimeni, decât dimineață. Eram umflată la față, nu puteam vedea, îmi doream să mor. Mama s-a speriat, tata m-a întrebat cine mi-a făcut asta, i-am spus și s-a dus la miliție.
Am ajuns la un punct mult prea dureros pentru mine, de aceea, va urma….

☹Vârsta De 6 Ani☁

☹Vârsta De 6 Ani☁



La vârsta de 6 ani mi-a murit bunicul, apoi după 6 luni, a murit bunica, din partea tatălui. A fost cumplit, bunicul suferea de inimă și a murit cu capul pe masă, bunica a murit de cancer la sân. După moartea lor tata, a început să vândă din casă mai toate lucrurile pe băutură, și uite așa a început un chin mult mai mare decât era înainte. Aveam și un frate mai mic cu un an decât mine, însă el era neutru la tot ce este în jurul lui încă de mic. Când am ajuns în clasa a Ⅱ, o profesoară de zoologie prinsese drag de mine și încet încet mă atașasem de ea. Acasă când tata lua pensia de boală, câteva zile era scandal, mama era mereu bătută și alungată din casă, iar eu împreună cu ea. Fratele rămânea în casă pentru că el nu spunea nimic, eu nu puteam să tac, și îi luam apărarea mamei, atunci mă dădea și pe mine afară. Unde ne puteam duce? Nicăieri, deoarece nu aveam nici un neam, vecinii erau și ei cu problemele lor, doar uneori când era prea frig mergeam la nana, însă venea acolo și făcea scandal. Chiar dacă avea un picior amputat, fugea mai repede decât mine cu cârjele. Între timp profesoara a dorit să mă înfieze, dar tata nu a fost de acord. Sincer, nici eu nu doream deoarece era mama la mijloc și nu aș fi putut trai fără ea, cum o puteam lăsa acasă singură doar cu fratele și tata, când ea, săraca era paralizată, bătută… Profesoara și toți învățători, profesori, directoarea, mă îndrăgea foarte mult, iar asta îmi mai alina din suferința de copil. Îmi plăcea să învăț, tata știa carte, era destul de școlit, dar fără să mă ajute. Acasă fiind mai mereu scandal, trebuia să învăț la școală, sau acasă cu bătaie deoarece era gălăgie în casă iar eu nu puteam fi atentă, orice greșeală făcută se lăsa cu bătaie, înjurături, țipete. Când era tata treaz, era om bun, spăla rufe, făcea mâncare, recunoștea că greșește, însă era o minune când și cât era treaz, pentru că asta nu dura mai mult de o săptămână pe lună, în rest numai beat. Banii, era pensia lui, alocația noastră, plus bursa mea, plus un ajutor social al mamei mele, toți acești bani se ducea pe băutură și mâncare bună pentru tata. Noi fiind săraci, mergeam la cantina săracilor zi de zi pentru patru porți de mâncare. După ce terminam orele, mergeam la cantină pe jos de unde luam mâncare. Era mâncare bună, noi mai și găteam acasă, doar că tata nu mânca niciodată de la cantină, doar pâinea. În casă ne mai rămăsese câteva lucruri, vânduse tata tot pentru băutură. Mai lua ceva bani și de la vecini care venea să le facă câte o cerere în scris, sau mai avea uneori câte un copil ce îl ajuta să treacă clasa. Pe noi nu ne ajuta, doar ne controla și ne bătea, pe frate mai puțin, pe mine mai mult pentru că eu eram fată și trebuia să știu mai bine. Mama îmi tot spunea să merg la aceea profesoară definitiv pentru că acasă nu era deloc bine și ea nu va trăi mult. Copil fiind nu am acceptat asta niciodată. Eu îmi spălam mama, eu făceam mâncare, eu piața, de la 6 ani. Profesoara, a încercat pe toate căile să mă înfieze, dar nu s-a putut, pentru că eu nu am vrut. În schimb mergeam la dânsa acasă, îmi făceam temele, o mai luam pe mama cu mine, și zilele se scurgea într-un ritm jalnic cu lacrimi în ochii zi de zi. De multe ori o găseam pe mama într-o bucătărie plângând, niciodată nu plângea de față cu noi, și mereu îmi spunea că trebuie să îl respect pe tata așa cum este, însă eu începusem să cresc și îi răspundeam mai urât când vedeam cum se comportă cu mama. Profesoara ca să mă poată lua fără acordul tatălui, a încercat să mă ducă mai întâi la un orfelinat, dar eu nu am stat deloc acolo, am fugit, știind că o las pe mama singură. Când au văzut că eu nu mă dezlipesc de lângă mama, m-au lăsat în pace și eram ajutată atât cât se putea, iar eu ajutorul primit îl onoram cu treaba pe care o făceam. La profesoară, ștergeam praful, spălam pe jos, nimic nu mi-a plăcut să primesc de pomană. Până la vârsta de 14 ani cam asta a fost scris în cuvinte puține, deoarece acum când scriu mi se face rău și prefer să scriu mai puțin și esențialul pentru a mă ușura cât de cât.

☹Vârsta 4 ani☁

☹Vârsta 4 ani☁



Da, de la vârsta de 4 ani, pot să îmi amintesc câte ceva. Eram la grădiniță, de regulă mă ducea bunicul, fiindcă mama paralizase când eu aveam 3 ani. Tata era alcoolic, bunica nu o iubea pe mama deoarece era de la țară, bunicul nu era după tată, însă ne iubea și ne respecta foarte mult. Mama paralizase din cauza supărărilor, fată de la țară, obligată de părinți să se căsătorească, până la vârsta de 18 ani fusese la mânăstire, iar la 30 ani au căsătorit-o cu forța, cum erau timpurile de atunci. În casă era tot timpul tensiune din cauza tatălui. Tata era un om rău din toate punctele de vedere. Mama era bătută, înșelată, dormea afară mai mereu, doar când era bunicul acasă era mai binișor. Bunica mă iubea, însă eu mică fiind nu suportam să nu stau lângă mama mea. Între timp tata a rămas fără un picior, și așa viața începuse să înainteze cu pași repezi către maturitatea mea mult prea devreme.