😉De Vrei Să Îmi Ucizi Iubirea…✍

😉De Vrei Să Îmi Ucizi Iubirea…✍


Aş vrea să nu te mai iubesc, să pot şi eu la fel ca tine
Să spun: De azi ne despărţim, de-acum te las, rămâi cu bine!..
Lacrima ta să nu mă doară şi, făr-a mă uita-napoi
Să-mi văd de drum fără nelinişti, zidind tăcerea între noi.
Dar cum s-o fac, cu ce putere, de unde aş putea-o lua
când fiecare strop se scurge târându-se în urma ta?
Din trupul meu am evadat şi mi-am făcut culcuş în tine
Fără s-ascult de nici o vorbă ce mi-ar fi spus că nu e bine,
M-am rătăcit ca într-un vis din care nu mă pot întoarce
Eşti steaua ce , în noaptea mea, în bine răul îl preface,
În întuneric, eşti lumina ce îmi călăuzeşte drumul,
Ai reaprins în mine focul din care mai era doar scrumul.
Cum să mai pot a mă desprinde, cu ce puteri, prin ce minune,
Când simt că dacă te voi pierde aş pierde o întreagă lume?
Cu disperare tot mai caut sperând că aş putea găsi
Motivul pentru care mâine în lipsa ta aş mai trăi,
Îngenunchind, neputincioasă,cu ochii spre neant am plâns,
Mi-am blestemat întreaga viaţă şi-n nebunia mea am râs,
Am cunoscut pustietatea iubindu-te! M-am prăbuşit!
Iar neputând să-ţi uit privirea , învinsă, m-am dispreţuit…
E o iubire ireală căci am uitat şi cine sunt,
Trăind în visurile mele şi minţile mi le-am pierdut.
În suflet mi-ai deschis o rană când rătăceai printre tăceri,
Lacrimi de jar mi-au ars obrajii încremeniţi între dureri.
Nu pot să cred că pentru tine a fost un joc necugetat,
Pe suflet nu se pune miză! De ce să-l pierd? Ce-ai câştigat?
Ţi-am oferit fără vreo teamă un cec în alb…iubirea mea…
De ce să-mi dai la schimb dispreţul sau ura şi minciuna ta?
Iar inima de vrei să-mi smulgi plecând, gonindu-mă din tine,
De vrei să îmi ucizi iubirea, omoară-mă întâi pe mine!

🌵Emoții Pe Corzi…✍❣

🌵Emoții Pe Corzi…✍❣


Totuşi, am să îţi şoptesc încet şi am să îi cer vântului să mă împrăştie în cele patru zări ale sufletului tău poate așa…
vei tresări şi vei culege singur răspunsul…el stă doar într-o bătaie de pleoape, în ochii tăi, când îi deschizi,
deschizi toate lumile mele fără cheie şi le pătrunzi fără să le sfărâmi ca şi o pată de lumină în atât de mult întuneric
tăcut, în ochii tăi, trăiesc toate zările mele senine şi ploile, iar eu pot să le ating atât de uşor cutremurându-mă
devin o floare de cireş tremurătoare care învaţă să murmure emoţii pe corzi de privire, aş locui în ochii tăi deoarece acolo locuieşte sufletul tău singurele ferestre către pământul şi cerul meu pe care pot să le ating eu, locuiesc la celălalt capăt al lor m-ai întrebat odată în vis de ce aş locui în ochii tăi nu ţi-am răspuns niciodată…chiar dacă aş răspunde nu m-ai auzi eu locuiesc în ochii tăi, iar tu nici nu vei ştii vreodată că picuri un suflet pe care apoi îl culegi pe degete ca pe-o părere şi-o arunci în cele patru zări floare de cireş cu petalele desfăcute a zbor, nu clipi…nu lăcrima, astăzi, nu vreau să mă îmbrac în iarnă!