❤Iubire Neîmpărtășită – 2008💓

❤Iubire Neîmpărtășită – 2008💓


E seară…trecut de ora 22, iar eu mă uit pe fereastră spre cer, încerc să găsesc răspunsuri la o iubire ce nu o pot împărtăși…și nu găsesc deloc. Sufletul îmi tot repetă să împărtășesc iubirea, pentru că iubirea neîmpărtășită nu este iubire. Știu, e un sentiment care se va transforma în chin cândva, un sentiment destul de dureros, cu care nimeni nu se poate obișnui. Dar cum să fac?, Dacă nu se poate,…Sufletul mă îndeamnă, inima, probabil e centrul de greutate și mă reține să împărtășesc iubirea. Au trecut aproape 2 ani și poate v-or mai trece mulți fără ca el să știe c-a fost iubit de mine. De ce toate astea? Oare nu mi-ar fi mai bine dacă i-aș împărtăși iubirea?, Nu…nu, pentru ca nu știu ce îmi va răspunde și mai bine tac….și vorbesc singură de iubirea mea imaginară, de cum văd eu iubirea, de cum îmi doresc eu să fie iubirea. În primul rând cred că inima este un ’’țap ispășitor’’ invocat de toți. Nu îmi place cum sună…’’iți dăruiesc inima’’!, cred că egoiști spun asta. Eu mi-aș dărui sufletul celui pe care îl iubesc, m-aș dărui lui cu totul, să simt că trăiesc și pentru mine și pentru el. Îl iubesc fără un motiv anume și poate niciodată nu va ști și nu voi primi aceleași sentimente. Poate cineva crede că disper,…Nu, nu disper deloc, știu că dragostea adevărată există pentru toată lumea și cum am așteptat până acum voi mai aștepta, merită! Criză în dragoste nu va fi niciodată, pentru că dragostea vine de nicăieri, din alte suflete, și sufletul este izvor nesecat de sentimente, de idealizare a unor lucruri deosebite. Eu cred că sufletul iubește, gândește, dragostea există în toate formele. Exemplu, putem rămâne fără nimic, dragostea va rămâne. Dragostea va rămâne acolo unde tu o pui și nimeni nu ți-o poate lua, deoarece nu există antidot. Mai cred că devreme sau mai târziu toți iubim cu adevărat măcar odată în viață și iubirea este o stare de bine, așa cum atunci când faci ceva bun ai o stare de bine și totuși iubirea nu se compară, iubirea cere respect, încredere,plăcere, comunicare,…așa văd eu iubirea adevărată. Iubim și părinți, copiii, însă iubirea de el (ea) diferă mult, foarte mult, deoarece este persoana cea mai specială din viața ta și poate așa s-a născut cuvântul iubire. Iubirea de părinți, frați, rude, iubiți, deci…iubirea diferă. Numai un om inteligent care a primit reproșuri cred că a, inventat acest cuvânt, dar nu și sentimentul în sine, pentru că asta face parte din noi. Ne naștem cu el și murim cu el…Unde? În suflet, îl avem dintotdeauna. Depinde cu cine și cum îl cultivăm pentru a, avea o iubire complexă. Îmi place să cred că dragostea respiră, că o am în vene și mișună cu viteză incomensurabilă.

💔Iartă-mă✍

💔Iartă-mă✍


Îmi doresc să-ți pot scrie mai mult, însă tu ști că ești tot timpul în gândul meu. Iubire, ești cel mai minunat bărbat…dragostea mea, la fel de plină de dor…și cu iubirea ce îți port în brațe, vreau să ști iubirea mea că am ajuns să îți iubesc și tăcerea…pentru că iubesc orice la tine. Inima mea acum se zbate în piept și nu are stare, te vreau lângă mine…să îți întâlnesc ochișorii și să îți șoptesc într-una cât de mult te iubesc. De multe ori simt că îți dorești să fiu alături de tine…dorești să-mi simți îmbrățișarea și căldura sufletului, iartă-mă iubirea mea că uneori nu sunt lângă tine. Uneori îmi venea să plâng datorită izvorului prin care se scurgea bucuria până la tulpina sufletului meu …dar îmi ascundeam fața la pieptul tău puternic…ca tu sa nu îmi vezi lacrimile …

🤔De La Îndoială Spre Cunoaștere✍

🤔De La Îndoială Spre Cunoaștere✍


Un punct unde îndoiala este imposibilă. Când stă în fața realității, îndoiala se prăbușește. De ce laud așa de mult îndoiala ? – Fiindcă te conduce spre cercetare, ridică întrebări, te ia către noi aventuri. Nu îți permite niciodată să rămâi ignorant. Continuă permanent să te miște până când ai găsit lumina. Trebuie să fiți cercetători. Și ar trebui ca unica voastră responsabilitate să fie de a vă cunoaște pe voi înșivă. Ați fost învățați să fiți responsabili față de părinții voștri, de soție, de soț, de copiii voștri, față de națiune, biserică, umanitate. Lista este aproape fără sfârșit. Dar cea mai fundamentală responsabilitate nu este pe lista aceasta.”
OSHO
Când mintea cunoaște, o numim cunoaștere.
Când inima cunoaște, o numim dragoste.
Și când ființa cunoaște, o numim meditație.

🌻Gânduri…✍

🌻Gânduri…✍


Când iubim totul e perfect, e sublim, e fascinant…e atrăgător şi ne ţine legaţi prin sentimente, uneori de neânţeles. Puterea iubirii este mare şi duală, aş zice. Pe de-o parte te face fericit, iţi dă energie, te face să visezi, te ajută să vezi frumosul în toate, iţi dă elanul necesar să urci acest munte numit IUBIRE şi te face orb la toate asperităţile întâlnite în cale. Ca orice munte, însă, iubirea are şi coborâş, când ceţurile încep să se împrăştie, când elanul scade, peisajul se lasă văzut mai bine, sentimentele se limpezesc, începi să vezi ce n-ai văzut la urcuş, inima nu mai bate atât de puternic şi ai timp să vezi toate amănuntele care ţi-au scăpat atunci când te grăbeai să ajungi pe culme. Când omul se află în momentele hotărâtoare ale vieţii, nu-l mai conduce raţiunea ;ea arată doar alternativele. Direcţia finală o dă inima. Doar inima dă gheș la urcuș şi tot ea plânge la coborâş……şi asta e valabil pentru ambii parteneri. Totul e să nu ne pierdem speranța şi cât putem să vedem frumosul în cei de lângă noi, deoarece în fiecare găsim ceva mister, ceva interesant, ceva de apreciat, ceva ce merită iubit. Sigur că omul e o fiinţă greu de mulţumit, o fiinţă ce caută mereu perfecţiunea. Nu o va găsi
niciodată, dar asta nu-l împiedecă s-o caute. Și mereu, un dram foarte mic de speranță este suficient pentru reapariția IUBIRII. Totul e să nu-ți pierzi SPERANȚA…

🍏¯)..🌟.´. 🌷✨🍃
¸.•´¸.🌿¨)🎶¸•*¨)🌟
🌹(¸.•´🌟(¸.•´🌿•🌷´ ✨¸¸.•¯`•.🌿🎶

Năluca✍

Năluca✍


Ce putere ai în tine de-a făcut să-mi ies din minţi?
Ce diavol se ascunde sub privirile-ţi cuminţi?
Mă atragi ca o lumină ce-mi răsare de sub geană
Sclav să-ţi fiu în taina nopţii, fiinţă nepământeană!
Nu găsesc nici o scăpare, nu am unde mă ascunde
Căci mă bântui ca o umbră ce în suflet îmi pătrunde
Şi mă urmăreşti întruna cu adânca ta privire
Scormonind cu-nverşunare orice strop de-nsufleţire.
Mai fierbinte decât iadul şi mai rece decât gheaţa!
Fără să rosteşti o vorbă mi-ai schimbat cu totul viaţa,
Merg pe drum ca o nălucă doar că drumul mă mai ţine,
Nu mai simt, doar aud paşii, neştiind ce e cu mine,
Dacă-i soare, dacă plouă sau ameninţă furtuna
Dacă-i vară sau e iarnă pentru mine e totuna!
Mi-am pierdut orice putere, nici voinţă nu mai am,
Doamne! Cât era de bine dacă nu te întâlneam!
Sau de-a fost aşa să fie să-mi apari, să te privesc,
Inima să nu te ceară… şi să nu mă-ndrăgostesc!

🌵Nu-mi cere să vorbesc despre iubire✍

🌵Nu-mi cere să vorbesc despre iubire✍


Nu-mi cere să vorbesc despre iubire!
Prin ce cuvinte să descriu preaplinul sufletesc?
Ascultă-mi doar tăcerea din ochi şi înţelege
Cum inima te cheamă atunci când te privesc.
Iubirea doar se simte, n-o strigi la colţ de stradă,
Căci numai ţie-ţi cântă a inimii vioară.
Ce roade ai culege cuvintelor ce zboară
Privirea mea de nu te-ar mângâia,
De n-ai simţi că eşti o lună plină,
Eu cerul ce te ţine-n palma sa?
În flacăra din suflet eu am topit amurgul,
Privindu-mă, doar ţie să pot să-ţi dăruiesc
Iubirea ce se naşte în lacrima luminii,
Ce-i mai presus de fire, de tot ce e lumesc…
Să te scufunzi în mine şi-n ceruri să ne poarte
Pe aripi heruvimii în zborul nesfârşit…
Căci te iubesc, femeie, cum nici un om în lume
Nici cerşetor, nici rege, nu cred c-a mai iubit!

 

💘O Poveste De Iubire🌹

💘O Poveste De Iubire🌹


Jaluzelele erau trase pe jumătate. Dimineața venise de câteva ore bune și adusese cu ea un soare generos și nerăbdător să-i mângâie umerii de catifea. Deschise ochii și chipul i s-a inundat de strălucire și zâmbete. Acum, alături de el, strălucea mai tare ca soarele. Genele-i erau încă somnoroase și știa că se află între două tărâmuri: tărâmul viselor magice și realitatea care era și mai magică. În final, genele au învins și începu să deseneze în minte clipe din viitor. Se vedea pe ea alergând pe un câmp cu flori de floarea-soarelui mai mari decât ea,numai bune pentru a se putea ascunde și pentru a-i sări în brațe pe neașteptate. Îl vedea pe el cu mâinile tot timpul întinse pentru a o cuprinde în brațele lui puternice și în care,deși era mică, se simțea și mai mică dar atât de iubită și de fericită. Se vedea râzând tot timpul, cu părul negru fluturat de vântul călduț și care se potrivea atât de bine cu galbenul florilor, mai bine decât într-un tablou cu un peisaj de vară. Se opri atunci când simți mâna lui peste umerii goi. Tresări și în mai puțin de o secundă se afla ghemuită între aripile mari și moi, pe care i le desenase cu puțin timp în urmă. Orele se scurgeau repede atunci când desena sau visa. Soarele era acum stăpân peste cer și era atâta liniște și pace în sufletele lor. Locul lui era între gât și umăr. Uneori chiar îl ruga să își așeze capul acolo pentru a-și contura și mai bine siluetele lor dansând cu macii. Se simțea atât de împlinită alături de el,încât bucuria imensă din suflet avea să explodeze. Îi plăcea să se strâmbe,să se prostească,să râdă în hohote, să mănânce ciocolată,știind că este privită cu cei mai dulci ochi și admirată până în cel mai mic detaliu. Asta era lumea ei, pe care a desenat-o de mii și mii de ori și care astăzi… era numai și numai a ei. Era un regat bogat în devenire și ea era cea mai puternică și fericită regină. Purta un tricou alb de-al lui, care îi scotea în evidență picioarele. Era ciufulită și cu bunătatea care i se citea pe chip putea salva multe vieți.
-„Ești frumoasă!”
Neașteptându-se, inima stătea să îi plesnească și să elibereze toată dragostea în particule colorate și sclipitoare. Și cum inima a rezistat, dragostea care se afla acolo s-a înmulțit. Da. Deși e mică, are cea mai puternică inimă. În sufletele mici încape cea mai multă dragoste.

[… Pentru că o secundă fără tine mă va trimite direct în deșert… ]

👩Am Ajuns Un Suflet Singuratic…Oscilez Între Trecut, Prezent Și Viitor✍

👩Am Ajuns Un Suflet Singuratic…Oscilez Între Trecut, Prezent Și Viitor✍


De mai multă vreme mă întreb dacă ai fost sau mai ești al meu? Oare să te mai chem și sa mai sper? Să las inima să alerge iarăși după tine? Sufletul meu va mai înflori vreodată… voi mai simți cum mă inundă pe interior iubirea ta? Vrei sa știi ce simt acum…? Îți voi spune… știu că ești nerăbdător. Acum simt ca am acel curaj să mă destăinui ție așa cum sunt și tot ce simt.Eu continui sa fiu doar a ta cu tot sufletul…și mii de gânduri și întrebări îmi umblă prin mintea mea…oare tu chiar ai fost al meu? Îmi doresc ca inimioara ta să-și întindă brațele sufletului tău către imaginea chipului meu… culegându-ma dintre amintirile ce sunt convinsă că ți-au rămas întipărite în gând… vreau ca brațele tale să mă cuprindă… să mă strângă cu putere, pentru a – și alunga dorul când tu ești departe de mine. Oare vei putea să rabzi departe de inima mea? Tu ști ca e nevoie să punem completarea pentru a fi completă?…Nu știu dacă reziști sau nu, însă eu mă sufoc și îmi vine să strig în gura mare cât de mult te iubesc și cât tânjesc după mângâierile tale…vreau să îți simt mâna între pulpele mele… să simt că îți aparțin și râuri de dorința să curgă prin întreg corpul. Vreau să mă faci a ta…să tremur de pasiune, însă…eu acum visez și nu vreau ca nimeni să mă trezească din al meu vis. Da… visez…iar visul meu e atât de frumos încât nu vreau să mă trezesc. Am nevoie să-mi fi aproape să aud vocea ta calmă de altă data… Off… Doamne parcă a trecut o veșnicie de când nu-mi mai spui cuvinte de dragoste… de când nu mă mai alinți…nu mă mai dezmierzi cu ale tale cuvinte, însă încă mai sper într-un ungher ascuns al sufletului meu ca tu ai să îmi îndulcești iarăși buzele cu sărutările tale. Mi-ai spus că m-am prefăcut și că nu te iubesc…mi-ai spus ca nu te iubesc și te mint mereu… am încercat să te uit… să te scot din inima mea, însă nu se poate. Știu… avem momente de rătăcire, însă eu te simt mereu în sufletul meu…ești acolo cu mine… mi-e imposibil să uit și să trăiesc fără tine. Când a început totul m-am simțit norocoasă… plină de tine… e ca și cum mă transpusesem într-o altă lume. Am greșit, iar acum am zilele chinuitoare…dorul de tine ma istovește… inima mea nu știe să aștepte, mi-am propus o pauză, însă nu pot face față inimi… e mult mai tare și mai încăpățânată decât mine… nu poate sta fără tine.

❦❀❣Refrenul iubirii❤

❦❀❣Refrenul iubirii❤


Coboară-nserarea pe fir de mătase
Şi dorul trezeşte în inima mea,
Mărgele de lacrimi pe gene îmi coase
Tivindu-mi sub pleoape imaginea ta.

Aud ca prin vis un acord de chitară,
Din vechiul refren ce-l cântam amândoi,
Tangoul iubirii dansat într-o seară
Desprinşi de-astă lume, doar luna şi noi.

Trăind amintirea mă scaldă fiorii,
Aş vrea gura-ţi dulce pe buze s-o simt,
Să-ţi mângâi privirea când scapără zorii,
La piept să mă strângi într-un tandru alint.

Iar trupul să-mi legeni pe braţele tale
Când tâmpla-mi fierbinte în palmă o culci,
Uşor presărându-mi pe gleznele goale
Şoptite săruturi, suave şi dulci…

O blând-adiere pe-obraz poposeşte
Tristeţea-mi chemând-o pe aripi de vânt:
,,Nu plânge, frumoaso, şi el te doreşte,
Acelaşi tangou m-a rugat să ţi-l cânt!”