😟Nu Pot Să Mă Bucur😞

😟Nu Pot Să Mă Bucur😞


Mă iartă, Doamne, nu pot să mă bucur
De Sărbătorile ce, iată, bat la geam,
Căci prea multă mâhnire-am strâns în suflet
Şi drag de viaţă, Doamne, nu mai am!
Privesc în jur cu-atâta întristare,
E lumea un spectacol dezolant!
Actori cu măşti şi straie de paiaţă
Ce se perindă-n circul ambulant…
Ne-am lepădat din noi Dumnezeiescul
Ce îl aveam în suflet la-nceput
Şi am uitat ce-nseamnă să fim Oameni!
Nu ne-am dorit…n-am vrut…ori n-am putut!
Atât de mulţi îşi plâng însingurarea
Şi-atât de mulţi sărmani doar vieţuiesc,
Încât mi-e peste poate să mă bucur
De traiul ăsta sumbru, pământesc.
Atât amar s-a răsădit în lume
Şi cei săraci sunt, Doamne-atât de mulţi!
La câte case, fum pe coş, nu iese
Şi câţi copii nu ies, pe drum, desculţi!
Iar, dintre ei, câţi rabdă, azi, de foame
Primind un colţ de pâine ca pe-un dar!
Câţi n-ar dori o jucărie-n ghete
Dar aşteptarea le va fi-n zadar?
Ce bucurie ar putea cunoaşte
Un suflet chinuit de nedreptăţi?
Prin ce minune ar putea-nţelege
Că e restant la ale sorţii plăţi?
Nu-i vina Ta că nu mai ţinem seama
De-nvăţăturile lui Pavel, din Corint…
Dar astăzi nu pot, Doamne, să mă bucur,
Nu vreau să mă prefac şi nici să mint!