🤱Suflet De Mamă✍

🤱Suflet De Mamă✍


Am dat din suflet pentru fiecare,
V-am ridicat deasupra vieţii mele
Şi aş fi vrut ca nici o întristare
Să nu v-aducă-n inimi lacrimi grele.
Pentru a netezi a voastră cale
De pavăză furtunilor am stat,
N-am vrut să-mi ştiţi a sufletului jale
Când uneori, de voi, v-am apărat.
V-am fost alături când plângeam în mine
Şi v-am zâmbit deşi mă scufundam,
Am vrut atât: să ştiu că vă e bine,
Cu liniştea din voi mă alinam.
Când mi-a fost greu şi poate mi-a fost teamă,
Înăbuşeam un strigăt disperat,
N-am vrut ca voi să mi-l băgaţi de seamă
Iar liniştea să v-o fi tulburat.
Când voi pleca, să nu vă curgă lacrimi
Ci să vă bucuraţi că, în sfârşit,
După un drum împovărat de patimi
Un suflet chinuit s-a liniştit.
N-am căutat prin lume fericirea,
Am stat să-nfrunt atâta vânt şi ploi,
Căci mai presus de propria-mi viaţă
Am aşezat iubirea pentru voi.

Reclame
💧Între 24 – 52 – Ⅰ Ani ✍

💧Între 24 – 52 – Ⅰ Ani ✍


Am pornit pe un alt drum, destul de greu dar care în final după 3 ani de chin cu procese, spitalizări, tot felul de răutăți, am reușit să fiu liniștită în mare parte. În toți acești 3 ani, am deschis divorțul ce a durat, deoarece ne-a dat timp de gândire 6 luni, apoi copilul mi-a fost luat de fosta soacră, a trebuit să sufăr, să lupt, să plâng, ca să răcoresc sufletul să pot merge înainte. Toate astea pentru că soacra nu accepta să divorțez și mă tot ruga cu orice preț să mă împac, însă nu m-am întors din drum, iar pentru asta a trebuit să sufăr despărțirea de copil uneori când îl lua de lângă mine, asta până când sa terminat divorțul. Au mai fost bătăi, injurii, însă nu am cedat deloc, am mers înainte și neavând pe nimeni, trebuia să fac totul singură. Îmi pierdusem încrederea în oamenii, nici acum nu pot spune că mă las bazată pe cineva, doar pe Dumnezeu. În timpul divorțului, abia la sfârșit, soacra a pus avocat și a mai adus o hârtie cum că casa era a ei unde locuiam, iar toate astea erau minciuni, deoarece casa era a mea, doar că aceea casă lăsată moștenire de la bunici, a fost demolată sa dat apartament și soacra mi-a pus să fie soțul titularul pentru că e bărbat, și uite așa am devenit și fără casă, numai că eu am avut acte pentru a dovedi adevărul, însă cu toate astea, dacă a văzut că nu poate câștiga casa, a recurs la alte metode. Și-a trimis băiatul într-o zi la școală pentru a lua copilul în vizită, învățători m-au chemat imediat la școală, a fost un circ destul de urât. Copilul nu vroia să se ducă iar eu nu puteam face nimic până la terminarea divorțului. Până la urmă copilul sa dus la el pentru o zi. A doua zi la adus la școală, numai că, copilul meu de ieri se schimbase radical. Mi-a spus că numai vrea la mine, că eu nu am televizor și altele, în plus, pachețelul pentru școală mi la refuzat. Am văzut negru în fața ochilor, învățători, directorul, au fost alături de mine, însă din păcate am realizat că au profitat i-au spus că eu mă voi întoarce acasă dacă el refuză să stea cu mine și problema principală era casa, ea vroia casa, asta am realizat. M-am închis în mine, m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să fiu pe picioare până la terminarea divorțului. Mi-a fost foarte rău am fost la urgențe, am luat medicamente și am așteptat să vină ultima înfățișare la procesul divorțului. La ultima înfățișare am renunțat la tot. Am știut că doar casa era problema și așa a și fost. După terminarea divorțului, am fost nevoită să mă internez, mă simțeam din ce în ce mai rău, glanda tiroidă și-a făcut de cap, stresul, nu mâncam, și toate astea m-au pus la pământ. Am stat o perioadă destul de lungă în spital, apoi, încet, încet totul a revenit la normal legat de copil. După casă nu le-a mai păsat de copil, iar eu eram fericită că am copilul. În toată această perioadă m-a ajutat acel coleg fără nici o pretenție.

Va urma…

☹Între 18 – 24 – Ⅵ ani✍

☹Între 18 – 24 – Ⅵ ani✍


Am rugat un băiat ce locuia cu  noi în aceea locuință să mă ajute, pentru a merge la gară, îmi era foarte frică. Mi-a spus că mă va ajuta, pentru că și el merge la Galați în vizită la părinți. Am plecat într-o dimineață de acasă, însă chiar aproape când să plece trenul, a venit miliția după mine în tren. Am fost nevoită să cobor jos deoarece cineva îi anunțase pe cei de la miliție că aș fi furat pături din locuință. Aceea femeie cu care el trăia m-a văzut când am plecat, la contactat imediat pe el, au sunat la miliție și au dat datele mele, minciuna cu acel furt. Ajunsă la miliție, a trebuit să dau declarație cu copilul în brațe. După declarație, au controlat, au făcut control la locuință, nu era nimic lipsă și mi-au spus că sunt liberă, dar unde să mai plec? Trenul plecase. Acolo doar dimineața aveam tren spre Galați și erau câteva ore bune de mers cu trenul plus schimbări. Și uite așa iarăși a trebuit să mai stau acolo aproape două luni. Când a venit el (nu voi mai spune soțul, îmi face mai rău când scriu), m-a bătut, copilul s-a speriat ca de fiecare dată, eu încercam să liniștesc copilul cât puteam. Eram urmărită, amenințată, îmi era tare frică, însă tot trebuia să scap de iadul unde eram. Trebuia să plec cât mai repede de acolo, era un pericol pentru copil în primul rând, la mine nu mă gândeam. De această dată m-a ajutat cineva care locuia în oraș. Am plecat acolo, am stat o zi la o doamnă, apoi am plecat la Galați, și doar așa am reușit să ajung la acasă. Nu am știut ca la Galați voi fi nevoită să mai îndur alte răutăți. Când am ajuns acasă, la ușă mi-a deschis cineva necunoscut și m-a întrebat ce caut. Am răspuns că sunt proprietarul, iar cei de acolo mi-au spus că stau în chirie. Mi-au vorbit urât, am fost la soacră, dânsa m-a certat, și așa am ajuns la miliție. Miliția mi-a făcut dreptate și am reușit să intru în casă iar chiriași să plece. El, și-a lăsat serviciul și a venit după noi. Fata ce eu o lăsasem să locuiască în casă nu avea voie să vorbească cu mine, așa îi dăduse soacra ordin. Deci casa mea era plină de chiriași, soacra lua chirie, iar eu habar nu aveam. Cu toată frica am fost la miliție pentru a nu știu câta oară, și de acolo la tribunal. L-am dat în judecată pentru pensia alimentară, trebuia să mai stau o perioadă ca să lucrez și să am bani de divorț. Au început bătăile mai dese, amenințări și din partea soacrei, însă Dumnezeu mă întărea zi de zi. El și-a căutat de muncă în altă parte, între timp i-a venit să plătească contractul pe care nu îl respectase la Motru și așa iarăși eu a trebuit să plătesc din urma lui. Copilul nu stătea la creșă, așa că eu lucram acasă plase pescărești, iar când se ivea ocazia mergeam la menaj, împreună cu copilul, deoarece nu stătea cu nimeni în afară de mine. Unele persoane ce mă cunoștea îmi reproșa uneori că prea îmi alint copilul și că prea îi fac toate poftele, însă eu doream ca el să aibă ce eu nu am avut, în special o copilărie și strictul necesar. Când a venit la cutia poștală citație a fost un scandal mare, am fost dată afară în toiul nopți cu tot cu copil, amenințată că mă va omorî împreună cu copilul, că va da foc la casă. M-am speriat foarte tare și cu prima ocazie am fugit cu copilul la o femeie unde îi mai făceam menaj.
Numai pot scrie, nu am putere, îmi este tare greu, dar voi scrie, vreau să scriu toate astea pentru MINE. Nu scriu totul pentru că mi-ar lua mai mult de o viață, iar când scrii despre tine personal, nu este ușor, în caz că cineva are întrebări, vă rog să mi le puneți, voi răspunde.
Va urma

🕊Spune Tu!✍

🕊Spune Tu!✍


Hai, spune tu, destinul e o lege
Ce nu ţi se permite să o-ncalci,
Sau viaţa-i făurită din alegeri
Pe care ştii, sau nu ştii, să le faci?

Cum unii luptă fără încetare
Şi nu se dau bătuţi când le e greu
Dar nu pot aduna decât ciulinii
Din drumul lor, fiind înfrânţi mereu ?

Pe când în calea altora se-arată
Doar trandafiri, şi-aceia fără spini,
De nu mai ştii ce vină porţi cu tine
La care Dumnezeu să te închini

Şi ce păcate ai spre ispăşire,
Când nimănui nu ai făcut vreun rău,
De ţi-e atât de-anevoios urcuşul
Şi-atât de-nnegurat e cerul tău.

De ce atâtea piedici pot desparte
Dorinţa de-mplinirea unui vis,
Încât te amăgeşti cu resemnare
Că poţi avea doar ceea ce ţi-e scris?

Iar dacă nu ţi-a fost în cartea sorţii
S-ajungi pe drumul ce-ai dorit mereu,
Ce rost şi-ar mai putea avea talanţii
Ce ţi-au fost oferiţi de Dumnezeu?

Aş vrea să-mi poţi răspunde la-ntrebare,
Privind atent prin faldurile ceţii,
De ce-ai mai fost un premiant al şcolii
Dac-ai ajuns un corigent al vieţii?