Suferinţă Și Iubire, Totul Pentru Tine…❤️

Suferinţă Și Iubire, Totul Pentru Tine…❤️


Pârâul ce izvorăște din ochii umeziți, mă conduce înapoi la tine
Prin jungla sentimentelor sălbatice, ce stăpânesc sufletul din mine,
Mereu ascult glasul cascadei urlătoare, căci acolo se ascunde inima mea,
După o mantie transparentă, ca iubirea noastră, schimbătoare ca vremea.
Când tună și fulgeră, îmi poți auzi durerea din străfundurile inimii mele,
Căci nu știu dacă te voi mai revedea vreodată, în aceste timpuri grele.
Țintuit de propria neputință, încerc să revin la suprafața apei tulbure,
Înainte ca ultima suflare să dispară sub greutatea unei decizii dure,
Ce te-a făcut să te uiți în altă parte, când eu am dispărut
În abisala temniță, a sufletelor sfâșiate în profunzimea ideală, de un ultim sărut,
Acel sărut cu care mă torturezi în fiecare zi ce trece,
Fără ca eu să-ți văd chipul angelic, pe care timpul nu-l întrece.
Iartă-mă acum și oricând îți voi mai greși, căci nu sunt iubirea perfecta,
Dar îți promit că-ți sunt sufletul pereche, jumătatea care întotdeauna te respectă
Și încearcă să-ți dăruiască dragostea, ce arde la fel de tare, ca soarele de pe cerul aprins
La trecerea cometelor, ce-mi străpung inima precum ale tale dulci vorbe, când sunt întins
Pe solul rece, iar tu ești deasupra mea, ca o stea căzătoare ce-mi nimerește inima,
Trezindu-mă la viață prin focul sacru al iubirii veșnice, pe care-l porți ca patima
Ce te înflăcărează mereu, în căutarea acelei pasiuni sufletești ce te cuprinde
În momentele de singurătate, speranța vie fiind cea care te surprinde,
Iar șoaptele mele, îți mângâie suferința făcând-o să dispară,
Sensul vieții găsindu-l în brațele mele astă sară,
Când uitând de lume și necazuri îți șoptesc,
Te iubesc!

😘De-atâta Dor…🌹

😘De-atâta Dor…🌹


De-atâta dor și zbucium durerea ta-nfioară
Prin vise stă de veghe ca luna într-o barcă
Când marea învolburată în lacrimi se strecoară
Cu trupul răstignit îşi duce crucea-n arcă

De ce vrei să strecori ușor a ta durere ?
Când soarele-i pe cer şi mândru strălucește ,
Când trilul se aude-n zbor de rândunele
Să fie vina lunii și a tainelor celeste?

Din rana ce te-apasă nu voi lăsa nici umbra
Să risipească timpul cu-a inimii otravă
Sărutul meu fi-va cuvântul ce fulgeră
Ca sufletul de dor să nu-ți fie epavă