🦁Între 18 – 24 – Ⅴ ani✍

🦁Între 18 – 24 – Ⅴ ani✍


Când a făcut băiatul meu un an, am încercat sa îl dau la creșă pentru opt ore, să pot merge la serviciu, însă doar două zile, deoarece plângea foarte tare, făcea temperatură și am fost nevoită să renunț și să iau acea întrerupere pentru creșterea copilului. Încercam să merg la menaj, mai lucram plase pescărești acasă, adică noaptea, pentru că ziua trebuia să am grija lui, să spăl, să fac mâncare, curățenie, și mai mergeam la menaj. Oriunde mergeam și copilul era cu mine, nu stătea fără mine deloc. Soțul începuse să aibă probleme acolo unde lucra. Locuia la un cămin și cum el făcea în pat cei din cameră nu putea suporta situația, în plus cum lua salariu, juca remi pe bani și cumpăra perdele la mașină, casetofon, acasă niciodată nu a trimis nici un ban, doar mai venea câte un coleg să aducă bilețel cu cerințe de genul, – te rog trimite-mi bani, zahar, pastile pentru urină și multe altele. Alocația o lua el, salariul el și tot eu îi mai trimiteam și bani, de acolo de unde munceam cu greu. Am ajuns să pun pe ușa de la dormitor program cu ce am de făcut, nu îmi era deloc ușor, însă copilul îmi dădea o forță de a merge înainte. Într-un fel am fost liniștită 2 ani de zile pentru că nu l-am văzut și am stat liniștită. După doi ani a, început să mă implore să merg și eu la Motru unde lucra spunându-mi că nu va mai fi cum a fost, că i s-a dat cameră singur, și se va schimba totul, doar să iau cu mine televizor, covor, cele necesare. Cum eu îmi doream ca lui să îi fie bine, chiar dacă eram doar maltratată de el, am decis în cele din urmă să merg la Motru. Mereu îmi spuneam că nu e vina lui dacă este violent și că boala este vinovată, îmi era milă, iar plecarea acolo era un nou început, fără soacră, fără nimeni cunoscut. M-am apucat de împachetat, am pus la vagon tren lucruri, acasă am lăsat o fată cu chirie să nu fie casa singură. Ajunsă în gara Motru iarna, frig, copilul de doi ani și 4 luni, m-am trezit cu soțul spunându-mi că nu are încă cameră și să merg puțin la cămin. Am crezut că intru în pământ, nici măcar copilul din brațele mele nu a luat. Am ajuns la acel cămin unde locuia cu încă 4 băieți în cameră, am schimbat copilul, și între timp i-am spus să mergem la un hotel cel mai ieftin că voi plăti eu. Norocul meu că am avut ceva bani la mine. Ne-am dus la hotel, apoi a doua zi, rămasă singură cu copilul, am cerut ajutor la cei de la hotel să îmi spună adresa unde lucrează să mă pot duce acolo pentru a cere ajutor. Am aflat adresa, am mers acolo, am rugat doi băieți să mă ajute să aduc și lucrurile de la gară, am luat cameră la așa zisele bărăci unde locuia mai mult familiști sau cei ce reușise să aibă parte de o locuință mai decentă decât căminul. Când a venit de la servici și s-a dus la hotel, cei de acolo i-au spus să meargă la cămin. Când a ajuns la cămin și a aflat că eu m-am și mutat într-o cameră, am și adus lucrurile de la gară a fost foarte bucuros. Mi-a mulțumit, iar aproape o lună de zile a fost totul bine. Îmi vorbea frumos, se juca seara cu copilul, era bucuros că doarme fără grijă, avea cine să îl spele, avea televizor, trebuie să menționez că pe vremea aceea nu prea își permitea cei în deplasare să aibă televizoare, și multe altele, iar eu i-am făcut o cameră frumoasă, era și bucătărie, comună, însă era curat, înțelegere între vecini și asta conta foarte mult. Doar că… minunea a ținut doar până când a luat salariu. A venit acasă, la noi era o vecină. A pus bani pe masă, apoi după ce a plecat vecina, a luat o parte din bani ca să își cumpere un alt casetofon la mașină, o altă parte că are datorii, și așa bani de pe masă sau evaporat. L-am întrebat ce o să facem, i-ar el sa înfuriat, m-a înjurat, m-a bătut de față cu copilul și a spus că pot pleca dacă nu îmi convine. Cei care locuia acolo au auzit și au bătut la ușă, însă a țipat și la vecini. Acea baracă era compusă din trei camere, baie și bucătărie, deci eram doua familii și 3 băieți, băieți o cameră iar noi ca familii câte o cameră. I-am spus că voi pleca, nici așa nu a mers, Am încercat să vorbesc cu el a doua zi că e mai bine să plec, doar el mă și alungase, însă răspunsul a fost; – Nu pleci nicăieri, stai aici și faci ce îți spun eu, mâncare aduc eu, altceva nimic. Nu puteți crede ce frică îmi era de el, poate vă întrebați de ce nu am fugit atunci. Nu am putut fugi, pentru că nu cunoșteam pe nimeni, eram de una singură, vecini nu se băga, iar eu zi de zi căutam o scăpare. Băieți ce locuia acolo, văzând că el nici nu vine acasă la timp, bani nu aveam, m-au rugat ca eu să le gătesc și ei să mă plătească, am fost de acord, nu aveam încotro pe moment, iar el a fost fericit când a, auzit. Deci, mâncarea era asigurată, și așa începuse să vină din ce în ce mai rar acasă, într-o zi unul din băieți mi-a spus că el mai trăiește cu o femeie ce are 4 copii și este o femeie ușoară. Asta nu mă afecta deloc pentru că nu l-am iubit niciodată, a fost doar milă din partea mea și aș fi fost bucuroasă să își găsească pe cineva ca eu să scap de el, dar nu asta își dorea, pentru că cine avea să îl spele? poate dacă nu era bolnav…
Între timp m-am cunoscut mai bine cu cei de acolo, trecuse trei luni, o lună fără bătăi și restul scandal de câte ori venea acasă. Când îi aduceam ligheanul cu apă ca să se spele și apa nu era pe placul lui, pur și simplu o vărsa în cameră, la copil țipa, începuse o tortură și fizică și psihică pentru mine și copil. Cu toată frica trebuia să fug de acolo.
va urma….

☹Vârsta De 18 Ani Ⅰ ☁

☹Vârsta De 18 Ani Ⅰ ☁


Și uite așa, de la 14 ani și până la 18, am făcut drumuri între Doamna profesoară, unde mai făceam lecții, o baie…. Școală, casa părintească unde trebuia să fac curat, mâncare, să am grijă de mama, să merg la cantină, să plătesc cheltuielile casei, și mai mergeam la cine avea nevoie să fac curat, să stau cu copiii. Îmi era drag să o spăl pe mama, însă, mereu îi era rușine de mine. Bătăile, dormitul afară, vorbele urâte nu au încetinit din partea tatălui. Încercam să supraviețuiesc pentru mama ce nu avea nici un alt ajutor în afară de mine. Într-o seară am dorit să văd un serial, și cum nu aveam televizor, am mers la o vecină. Acolo a venit și un băiat, de fapt venea mai multă lume pentru că nu toată lumea din cartier avea televizor. În acea seară s-a nimerit să fiu doar eu și acel băiat la televizor, bineînțeles și cu fratele meu. Când s-a terminat serialul, am plecat. Între vecina cu televizorul și casa noastră ne despărțea două case, iar ora nu era târzie, 9 și două zeci de minute. Am ieșit în stradă, am văzut că fratele meu fuge înainte, însă nu mi-am dat seama de ce. În următoarea secundă băiatul care fusese cu noi la televizor îmi spune să merg până la el acasă, am intrat în panică, am dat să fug, să țip, iar el mi-a dat cu pumnul în gură, și mi-a pus o batistă în gură să nu țip, apoi m-a luat în brațe. Când să ajungă aproape de casă am reușit să mă eliberez, iar el mi-a mai dat cu pumnul în față în ochii, ma bufnit sângele, s-a speriat, m-a lăsat jos, a rupt capotul pe care îl aveam deasupra hainelor, mi la pus la gură și a fugit. M-am chinuit și am ajuns în casă. Nu am spus nimic, nu m-a văzut nimeni, decât dimineață. Eram umflată la față, nu puteam vedea, îmi doream să mor. Mama s-a speriat, tata m-a întrebat cine mi-a făcut asta, i-am spus și s-a dus la miliție.
Am ajuns la un punct mult prea dureros pentru mine, de aceea, va urma….