🌹Pentru Totdeauna Ea✍

🌹Pentru Totdeauna Ea✍


Are un nume frumos, ochi albaștri , privire gingașă către tine,încât simți că te topești. Da, e matură, însă pare o copilă atunci când vorbește, când se îmbracă, iar zâmbetul ei este de neuitat, pentru că umple camera de lumină acolo unde este. Uneori uitându-mă mai insistent la Ea descopăr în zâmbet
amintiri urâte de pe vremea când era copil. Rareori se privește în oglindă, Ea știe că are zâmbet frumos și e frumoasă, însă e mică și nu trebuie să o superi…inima ei e slăbită și nu ar mai rezista încă odată. Știe să-și răsplătească prieteni, cunoștințele, rudele…chiar prin gesturi simple și atunci când te aștepți mai puțin, însă toate gândite și făcute cu tot sufletul. Acum are planuri mari de viitor. Este înrăită atunci când vine vorba de marea ei dragoste, e visătoare, se calmează ușor cu vocea cu care s-a obișnuit și un sărut pe buzele nerujate . Da, se rujează rar, nu se machează … e simplu Ea originală de la mama Natură. Îi place să stea singură în camera ei, la calculator admirând poze, asta e cam tot ce știu despre ea până în prezent. Mai știu că este o luptătoare și toată viața așa va fi…va lupta cu hoți de stele,
cu toți cei care încearcă să îi tulbure fericirea.

🌺Pledez Pentru frumos🌹

🌺Pledez Pentru frumos🌹


Pledez pentru frumos
Muncesc cât să trăiesc
Nu vreau cei grandios
Cu el mă prăpădesc.
Speranțe de poveste
Mă duc spre înainte
Cei rău șterg cu-n burete
Cer sorții o rugăminte:
Aş vrea nimicul blând
Fără tumult în gânduri,
Să-l am pe drum cântând
Cu griji îmi fac doar riduri.
Aș vrea cuvinte dulci
Ce spun doar adevăr,
Nu zâmbete ce-s reci
Și-ascund tristul-amar.
Deodată simt fiorul
Ce-n taină mă furnică
E dorul sau amorul
Căci simt cum mă agită!
Când o veni norocul
Un simplu om, dar sincer,
Mi-oi regăsii iar locul
Din visul de mai ieri.

❄Deschide Poarta!✍

❄Deschide Poarta!✍


Am poposit la poarta vieţii, timid am început să bat,
Mi s-a deschis şi, cu speranţă şi, fără teamă, am intrat.
Părea, de dincolo de ziduri, că-i însăşi drumul către rai
Şi ţi-ai dori o veşnicie la poala cerului să stai.
I-am adorat întâi lumina şi am privit pătrunzător,
Ca viaţa să-mi inunde trupul, intrând în fiecare por.
Iubirea îmi curgea prin vene şi mă hrăneam din cupa ei,
Iubeam profund, fără măsură, ce se-arăta ochilor mei,
Iubeam şi firele de iarbă, ce să le calc abia-ndrăzneam…
Atât de dragă mi-era viaţa şi-atât de tare o iubeam!
Trecut-au peste mine anii, de boala ei m-am lecuit
Când, vieţii, i-am băut otrava păstrată-n bolul aurit
Şi , din întregul rai ce, viaţa, cu vreme-n urmă îmi părea,
Rămas-a numai uscăciunea şi iadul ce-l adăpostea.
Cu întristare şi durere la poarta vieţii m-am întors,
Făr’ a privi deloc în urmă la tot ce mi-a părut frumos.
Ulciorul, fără fund, cu lacrimi, în marea ei l-am aruncat
Şi-n sufletul făcut fărâme numai iubirea mi-am păstrat.
S-o poarte-n el prin universul, ce azi îl cere înapoi,
Ca mărturie-a unei clipe ce-a petrecut-o lângă voi.
Te rog, deschide poarta, Viaţă, în noaptea asta vreau să plec
Nu mă opri! Nu-mi sta în cale! Fă-mi loc şi lasă-mă să trec!

Literatura…✍

Literatura…✍


Când ne obosește practicismul de zi cu zi, când realitatea ne invadează viața până la sufocare, când simțim că interesele ajung să domine lumea și noi începem să alergăm după interes, salvarea o găsim în frumos. Unii încă mai cred că frumosul poate salva lumea și eu cred la fel. E frumos să încercăm să cream o oază în care să poposească frumosul creat de cuvânt, prin cuvânt. Literatura e frumoasa sufletelor și destul de capricioasă, plină de neprevăzut. Uneori ne încântă prin nonșalanța și trăiri sincere, alteori ne uimește prin profunzimi greu de pătruns, dar, cu certitudine, nu prea poți să rămâi indiferent la chemarea-i. Eu nu o pot cuceri, însă îi pot fi alături așa, cum și cât mă pricep.

😢Nu Sunt De Vină…💔

😢Nu Sunt De Vină…💔


Eşti un maestru în cuvinte şi ştii frumos să spui poveşti,
Poţi cuceri auditoriul, pe mine nu mă păcăleşti.
De masca ce ţi-o pui pe faţă, oricine s-ar îndrăgosti,
Întreaga lume de te-ar crede, pe tine nu te poţi minţi!
Repeţi greşeli ce, altădată, atât de tare te-au durut
Şi-a căror rană, să o vindeci, nici până azi n-ai mai putut.
Toate iubirile din lume de ţi s-ar arăta în prag,
Nu vor putea să-nlocuiască iubirea celui ce ţi-e drag!
Nu încerca să-mi cauţi vină menită să te-adăpostească,
Eu ţi-am iubit şi faţa hâdă pe care ţi-o ascunzi sub mască
Şi ţi-am iertat greşeli ce , sigur,în locul meu, n-ai fi iertat,
Nu mă-nvinovăţi pe mine când numai tu eşti vinovat!
Te-am cunoscut până-n străfunduri neîntinate de minciuni
Şi ţi-am ascuns întreaga pleavă ce-n traista vremii o aduni,
Ţi-am fost iubită şi prieten,copilă, mamă uneori,
Iar sufletul ţi-am pus în palmă, fără să cred c-ai să-l omori.
Nu am să-ţi spun cuvinte grele, nu văd c-ar mai avea vreun rost,
Rămâi să rătăceşti prin viaţă, pe-acelaşi drum pe care-ai fost,
Să faci, cu pasul tău, cărare prin buruieni şi mărăcini,
Sperând că cerul o să-ţi spele toate păcatele şi vini.
Nu voi mai fi nicicând aceea pe care-ai cunoscut cândva,
Ce-atât de-ncrezătoare-n tine, ca o nebună te iubea!
Rămâi şi-adună-ţi ,,mărunţişul” ce-l vei fi câştigat la ,,zar”,
Luptând cu demonii din minte şi adevărul din pahar!