😘De-atâta Dor…🌹

😘De-atâta Dor…🌹


De-atâta dor și zbucium durerea ta-nfioară
Prin vise stă de veghe ca luna într-o barcă
Când marea învolburată în lacrimi se strecoară
Cu trupul răstignit îşi duce crucea-n arcă

De ce vrei să strecori ușor a ta durere ?
Când soarele-i pe cer şi mândru strălucește ,
Când trilul se aude-n zbor de rândunele
Să fie vina lunii și a tainelor celeste?

Din rana ce te-apasă nu voi lăsa nici umbra
Să risipească timpul cu-a inimii otravă
Sărutul meu fi-va cuvântul ce fulgeră
Ca sufletul de dor să nu-ți fie epavă

Reclame
❄Deschide Poarta!✍

❄Deschide Poarta!✍


Am poposit la poarta vieţii, timid am început să bat,
Mi s-a deschis şi, cu speranţă şi, fără teamă, am intrat.
Părea, de dincolo de ziduri, că-i însăşi drumul către rai
Şi ţi-ai dori o veşnicie la poala cerului să stai.
I-am adorat întâi lumina şi am privit pătrunzător,
Ca viaţa să-mi inunde trupul, intrând în fiecare por.
Iubirea îmi curgea prin vene şi mă hrăneam din cupa ei,
Iubeam profund, fără măsură, ce se-arăta ochilor mei,
Iubeam şi firele de iarbă, ce să le calc abia-ndrăzneam…
Atât de dragă mi-era viaţa şi-atât de tare o iubeam!
Trecut-au peste mine anii, de boala ei m-am lecuit
Când, vieţii, i-am băut otrava păstrată-n bolul aurit
Şi , din întregul rai ce, viaţa, cu vreme-n urmă îmi părea,
Rămas-a numai uscăciunea şi iadul ce-l adăpostea.
Cu întristare şi durere la poarta vieţii m-am întors,
Făr’ a privi deloc în urmă la tot ce mi-a părut frumos.
Ulciorul, fără fund, cu lacrimi, în marea ei l-am aruncat
Şi-n sufletul făcut fărâme numai iubirea mi-am păstrat.
S-o poarte-n el prin universul, ce azi îl cere înapoi,
Ca mărturie-a unei clipe ce-a petrecut-o lângă voi.
Te rog, deschide poarta, Viaţă, în noaptea asta vreau să plec
Nu mă opri! Nu-mi sta în cale! Fă-mi loc şi lasă-mă să trec!

🤱Mama👼❣

🤱Mama👼❣


Scriem despre foștii, despre copii, prietenii pierdute, dar desprea Mama uităm, să scriem, ființa cea mai importantă în viața noastră. Uită, dar nu cu intenție. Noi, oamenii luăm cu noi doar cei rău, dezămăgirile, vorbele urâte, trăirile neâmplinite, iar clipele fericite le aruncăm într-o ladă prăfuită și apoi o încuiem pentru că ele nu ne-au provocat cicatrici adânci pe suflet. Mama n-a făcut-o. Întreb și eu: de câte ori a-ți arătat mamei că o iubiți? Rar, nu-i așa? Hmm…mulți dintre noi venim cu replica aceea ieftină” Mama mea știe cât de mult o iubesc?! Noi știm cât de mult ne iubește mama noastră. Mama, face tot ce poate pentru ca noi să fim fericiți. Oare, noi știm câte lacrimi a vărsat când a aflat că vei face parte din viața sa? Nu știm, număr infinit, ca la matematică. Oare știm noi câte sacrifici face o mamă și încă mai face? Ne-a purtat în pântece timp de nouă luni. Ne gândim câtă durere a suportat pentru fiecare dintre noi la naștere? Mulți dintre noi nu se gândesc. Cu toții avem altceva mai important de făcut; să plângem din despărțiri, să urâm oameni nevinovați, să dăm vina unii pe ceilalți… să vă spun prin câte trece o mamă la naștere. Un corp uman poate suporta o durere de 45 dol-dol este unitatea de măsură a durerii. Mama în timpul nașterii suportă o durere de 57 dol. Durerea este echivalentă cu ruperea a 20 de oase în același timp. Îți imaginezi? Noi plângem pentru o zgârietură, dar ea…a plâns de fericire, a uitat durerea. Știm câte emoții are o mamă când ne ia în brațe pentru prima dată noi fiind un ghindocel firav? Nu știm, decât ea, mama știe. Pot spune că am trăit ceva unic când am luat pentru prima data în brațe pe copii mei. E un sentiment fără nume, un sentiment inexplicabil. E bucurie împletită cu emoție, teamă și mai ales iubire…știm noi câte nopți nu doarme o mamă? Oare știm noi că dacă am aduna nopțile mamei noastre nedormite ar fii un sfert din vârsta sa? Știm că de câte ori am fost cuprinși de o simplă răceală ea intra în panică? Știm cât de fericită și mulțumită este mama când ajungem să spunem „mama” pentru prima dată…în momentul acela sufletul său crește și lacrimile îi curg pe chipul emoționat. Era atât de mulțumită când ai reușit să faci primul pas și atât de dezamăgită când nu vroiai să mănânci… De multe ori, a dat în mintea copiilor doar de dragul tau; mama s-a jucat cu tine doar să mănânci ca tu erai încăpățânat și nu vroiai…De câte ori n-ai lăsat-o să plece la magazin fără să vină cu „o dulciurică”? Iar, acum…îți dorești din toată inima să plece…Știi tu că atunci când te duci în cluburi să te distrezi ea stă toată noaptea fără să doarmă și se gândește că vei putea păți orice? Nu știi, pentru că vrei să te distrezi și uiți de sărmana ființa. Când pe chipul tău de copil cuprins în lumea iubirii adolescentine curg lacrimi repezite și gigante de parca ar fii flori de mărgăritar, cine plânge cu tine? Mama, nu? Știi că în momentele triste prin care treci în sufletul mamei tale are loc „cel de-al treilea război mondial” care lasă răni adânci pe chipul său plin de demnitate și bătut de vânt și ploi? Nu știi, pentru că ea poartă mereu masca puternică în fața ta pentru a te face și pe tine încrezător în forțele proprii…dar oare reușește? Nu reușește și asta o doare…o doare că n-ai încredere în ea și ai mai mult în oameni străini. Ți s-a întâmplat să îi greșești grav vreodată? Mie da…am greșit. Mama te iartă și te iubește necondiționat orice i-ai face. Îi mulțumesc pentru sfaturile utile pe care le aplic rar, chiar dacă acum e sus la Îngeri…Tu ai uitat să-i mulțumești? Dacă da, fa-o acum. Iar, dacă i-ai mulțumit, felicitări! Ai făcut-o să zâmbească din inima ca în vremurile bune.