😘Dragostea Tolerează✍

😘Dragostea Tolerează✍


Dragostea tolerează slăbiciunile umane, greșelile și eșecurile. Atunci când cineva face ceva care nu-ți place, încearcă toleranța. Spune-le în cel mai frumos mod că nu te simți în regulă cu ceea ce s-a întâmplat sau cu ce s-a spus, dar încearcă intens să nu te adresezi agresiv față de ei și să blochezi astfel orice conexiune caldă față de tine. Tot ce-i înveți prin asta este să le fie teamă de a te pierde sau cel puțin de a pierde căldura conexiunii lor cu tine. Aceasta este, desigur, ceea ce spun unii că ar face Dumnezeu cu noi… Oferă-le oamenilor aceeași atitudine pe care ți-ai dori ca Dumnezeu (și alții de altfel) să ți-o arate

Reclame
💧Între 24 – 52 – Ⅰ Ani ✍

💧Între 24 – 52 – Ⅰ Ani ✍


Am pornit pe un alt drum, destul de greu dar care în final după 3 ani de chin cu procese, spitalizări, tot felul de răutăți, am reușit să fiu liniștită în mare parte. În toți acești 3 ani, am deschis divorțul ce a durat, deoarece ne-a dat timp de gândire 6 luni, apoi copilul mi-a fost luat de fosta soacră, a trebuit să sufăr, să lupt, să plâng, ca să răcoresc sufletul să pot merge înainte. Toate astea pentru că soacra nu accepta să divorțez și mă tot ruga cu orice preț să mă împac, însă nu m-am întors din drum, iar pentru asta a trebuit să sufăr despărțirea de copil uneori când îl lua de lângă mine, asta până când sa terminat divorțul. Au mai fost bătăi, injurii, însă nu am cedat deloc, am mers înainte și neavând pe nimeni, trebuia să fac totul singură. Îmi pierdusem încrederea în oamenii, nici acum nu pot spune că mă las bazată pe cineva, doar pe Dumnezeu. În timpul divorțului, abia la sfârșit, soacra a pus avocat și a mai adus o hârtie cum că casa era a ei unde locuiam, iar toate astea erau minciuni, deoarece casa era a mea, doar că aceea casă lăsată moștenire de la bunici, a fost demolată sa dat apartament și soacra mi-a pus să fie soțul titularul pentru că e bărbat, și uite așa am devenit și fără casă, numai că eu am avut acte pentru a dovedi adevărul, însă cu toate astea, dacă a văzut că nu poate câștiga casa, a recurs la alte metode. Și-a trimis băiatul într-o zi la școală pentru a lua copilul în vizită, învățători m-au chemat imediat la școală, a fost un circ destul de urât. Copilul nu vroia să se ducă iar eu nu puteam face nimic până la terminarea divorțului. Până la urmă copilul sa dus la el pentru o zi. A doua zi la adus la școală, numai că, copilul meu de ieri se schimbase radical. Mi-a spus că numai vrea la mine, că eu nu am televizor și altele, în plus, pachețelul pentru școală mi la refuzat. Am văzut negru în fața ochilor, învățători, directorul, au fost alături de mine, însă din păcate am realizat că au profitat i-au spus că eu mă voi întoarce acasă dacă el refuză să stea cu mine și problema principală era casa, ea vroia casa, asta am realizat. M-am închis în mine, m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să fiu pe picioare până la terminarea divorțului. Mi-a fost foarte rău am fost la urgențe, am luat medicamente și am așteptat să vină ultima înfățișare la procesul divorțului. La ultima înfățișare am renunțat la tot. Am știut că doar casa era problema și așa a și fost. După terminarea divorțului, am fost nevoită să mă internez, mă simțeam din ce în ce mai rău, glanda tiroidă și-a făcut de cap, stresul, nu mâncam, și toate astea m-au pus la pământ. Am stat o perioadă destul de lungă în spital, apoi, încet, încet totul a revenit la normal legat de copil. După casă nu le-a mai păsat de copil, iar eu eram fericită că am copilul. În toată această perioadă m-a ajutat acel coleg fără nici o pretenție.

Va urma…

🌵Pradă Iernii✍

🌵Pradă Iernii✍


M-ai lăsat pradă iernii, care mângâie altfel decât tine!… nu cred că am plecat unul de lângă altul, cred că am plecat amândoi, fiecare împovărat cu gândurile celuilalt… aceasta este o amară dovadă de dragoste, desigur, dar o dovadă… poate fiindcă atunci când oamenii pleacă, iubirea rămâne… ca un parfum care gândeşte…
Între noi, distanţa e dintre un jos şi un sus… nu cred că asta se poate sărbători acum decât prin creşteri şi prin descreşteri… cu popasuri în care tu îţi aranjezi răvăşirea părului răsfăţat de mâna mea iubitoare… cu scurte tăceri ale pleoapelor tale… cu tot ce nu sunt… Mă lipseşti de tine, mă condamni la mine, nu-mi rămâne decât să mă risipesc în somnul tău, în fărâme de vise… îmi eşti mult, îmi eşti foarte puţin… în jur există cântece de petrecere… Dumnezeu iubeşte muzica azi, pe mine, nu… Cele mai frumoase iubiri sunt acelea care îşi îngăduie să înceapă… sunt mângâierile răbdătoare ale pleoapelor fericite să privească nişte pleoape, file de carte neîncepută… sunt cuvinte multe în ochii tăi… le citesc când taci, când nimeni nu mă colindă… eu m-am gândit să te colind… nu te supăra, îmi eşti cântec… melodiile depline curg cu limpezimea unei lacrimi aşteptate… e important ca plânsul să fie, să fiu… mi-e dor de tine, de mine, de noi, chiar doi…

🕊Spune Tu!✍

🕊Spune Tu!✍


Hai, spune tu, destinul e o lege
Ce nu ţi se permite să o-ncalci,
Sau viaţa-i făurită din alegeri
Pe care ştii, sau nu ştii, să le faci?

Cum unii luptă fără încetare
Şi nu se dau bătuţi când le e greu
Dar nu pot aduna decât ciulinii
Din drumul lor, fiind înfrânţi mereu ?

Pe când în calea altora se-arată
Doar trandafiri, şi-aceia fără spini,
De nu mai ştii ce vină porţi cu tine
La care Dumnezeu să te închini

Şi ce păcate ai spre ispăşire,
Când nimănui nu ai făcut vreun rău,
De ţi-e atât de-anevoios urcuşul
Şi-atât de-nnegurat e cerul tău.

De ce atâtea piedici pot desparte
Dorinţa de-mplinirea unui vis,
Încât te amăgeşti cu resemnare
Că poţi avea doar ceea ce ţi-e scris?

Iar dacă nu ţi-a fost în cartea sorţii
S-ajungi pe drumul ce-ai dorit mereu,
Ce rost şi-ar mai putea avea talanţii
Ce ţi-au fost oferiţi de Dumnezeu?

Aş vrea să-mi poţi răspunde la-ntrebare,
Privind atent prin faldurile ceţii,
De ce-ai mai fost un premiant al şcolii
Dac-ai ajuns un corigent al vieţii?

🦁Copilărie?…✍

🦁Copilărie?…✍


Copilărie? Nu știu ce e aia…, dar știu acum ce este viața, știu că Dumnezeu există și nu dă de toate la toți.
Știu doar că m-am trezit într-o viață în plină luptă, fără să realizez la momentul respectiv. Abia când am ajuns la vârsta a treia am realizat cât am fost și sunt de puternică. Dumnezeu ne alege pe fiecare de-a stânga și de-a dreapta Lui. Eu sunt una ce stă și la dreapta și la stânga, deoarece tot ce mi-am dorit mi s-a dat. Nu bogății, iubirii interminabile etc…
Dacă mi-am dorit un măr, Dumnezeu mi l-a dăruit cu mult mai târziu, iar eu de fiecare dată am așteptat.

🌝Sunt Binecuvântată🍀

🌝Sunt Binecuvântată🍀


Sunt binecuvântată deoarece îngerul meu păzitor unic și special are grijă de mine tot timpul! Câteodată viața pare grea și confuză, și atunci îngerul îmi amintește că Dumnezeu are un plan pentru toți, iar eu sunt mai puternică decât cred alți. Atunci când îmi este greu forța interioară îmi demonstrează că indiferent cât de dificile sunt vremurile, pășesc cu siguranță pe propriul meu drum. Niciodată nu am disperat când m-am confruntat cu sarcini imposibile. Apreciez uimirea și minunățiile lumii și le folosesc ca inspirație, pentru a fi mai puternică. Îngerul păzitor îmi șoptește că sunt o persoană specială și nu pierd niciodată contactul cu realitatea. Visez că am aripi și zbor la înălțime, pe vârful oricărui munte, iar aripile mele mă împiedică să cad. De-a lungul timpului am învățat să îmi întind aripile sufletului, iar filozofia vieții mele s-a dezvoltat în timp pentru a mă face o forță a binelui.

✞Mama, Te Chem… 😢

✞Mama, Te Chem… 😢


Azi mamă iar te chem în disperare,
Doar liniștea-mi răspunde-n locul tău.
Unde ai plecat așa senină
Și m-ai lăsat plângând…cu Dumnezeu?
Mai vino lângă mine odată să stai,
Mai vino lângă mine și-mi vorbește,
Vreau un ultim sfat, să-mi spui ceva,
Doar o mângâiere… și-mi zâmbește.
De-acolo dintre nori știu că mă vezi,
E crudă soarta ce mi te-a luat,
Îți cer iertare și te rog din nou,
Ferește-mă de rău… sau de păcat.
În suflet știu, te voi găsi mereu,
Cerul îmi face semn cu mâna Ta,
Iar eu vorbesc în taină cu trecutul,
Plângând în liniște măicuța mea.

☘Dragii Mei☕♥

☘Dragii Mei☕♥


Am primit un comentariu de la o persoană ce nu are blog, însă a ținut neapărat să îmi scrie:
Floare de Cristal
Acum 50m
– Cum poate asta sa fie jurnal personal cand tu nil arati? Nu iti e rușine sa cresti din mila altora? Daca voiai sa iti atingi urmaritorii la coarda sensibila trebuia sa te faci actrita ca la scris si asa nu te pricepi sari de la o idee la alta esti jalnica.
Dora
Floare de Cristal

💐
Acum 27m
Draga mea Alina din Focșani, eu am 8 clase, restul am făcut la seral, am cursuri de personalitate, nu de actorie. La ora actuală, nu pot cere milă, nu am cerut când aveam nevoie de cineva, însă acum la 52 de ani, să fim serioși…unde să cresc draga mea și cum?…
Uite că așa am vrut eu să fac publică viața mea, jurnal personal, și acolo scriu exact cum îmi aduc aminte, ce îmi aduc aminte, nu voi corecta nimic, este viața mea și tu poți trece mai departe, nu te obligă nimeni să mă citești. Ce înțelegi tu prin urmăritorii la coarda sensibilă?…draga mea, posibil să știu cine ești, de aceea eu îți doresc tot binele din lume, îți mulțumesc pentru vizită, pentru comentariu, te mai aștept, îți doresc multă sănătate, weekend plăcut!
La ani mei, nu am nevoie de nimic, mulțumesc Lui Dumnezeu, că pot munci, îmi port singură de grijă, nu am nevoie de ajutoare, cât de urmăritori…nu am cuvinte…. Te servesc cu o cafeluță, o floare și un norocel ☕🌺☘🌟

Nu doresc la nimeni să simtă ceea ce simt eu când scriu despre viața mea, nu cer milă, am simțit nevoia de a scrie, nu am nevoie de urmăritori, oare se câștigă ceva de la urmăritorii? Mulțumesc Lui Dumnezeu pentru tot, zi de zi, așa deci… Dumnezeu să te Binecuvânteze draga mea Alina. 🌺
Viața o scriu așa cum scriu, nu voi sta să mă corectez, doar am spus asta. Nu sunt o școlită, însă alături de voi am învățat și încă învăț. Am 52 de ani la ora actuală, nu am nevoie de nimic, iar la sfârșitul povești vieți mele sper să înțeleagă și doamna Alina din Focșani, Ceva.
O zi Binecuvântată Tuturor!🌺☘☕♥

✬⁑♂Destinul✍♨ϟ

✬⁑♂Destinul✍♨ϟ



În timpul unei bătălii cruciale, un general a hotărât să atace, cu toate că armata sa era cu mult depășită numeric de cea inamică. El era încrezător în victorie, dar oamenii săi erau cuprinși de îndoială. În drum spre câmpul de luptă s-au oprit la un altar. După ce s-a rugat împreună cu soldații săi, generalul a scos o monedă și a zis:
“Voi arunca acum moneda. Dacă nimerește capul vom câștiga, dacă e pajură vom pierde. Acum e momentul pentru ca destinul să ni se arate.”
Zis și făcut. A aruncat moneda în aer. Toți așteptau cu nerăbdare să vadă ce le-a hotărât soarta. A ieșit capul. Soldații au răsuflat ușurați. Plini de încredere au atacat armata inamică și au ieșit victorioși.
După bătălie un locotenent remarca:
“Nimeni nu poate schimba destinul!”
“Într-adevăr!” i-a replicat generalul și i-a arătat locotenentului moneda. Aceasta avea capul pe ambele părți.
Da sunt oameni care prin forța lor de caracter pot mișca și munții dacă vor cu adevărat, dar cred că este și mâna Divină cu ei. Așa a fost și în vremuri de demult uitate cu poporul Israel, în cartea Josua care o găsim în Biblie, ne este relatată povestea lui Josua slujitorul lui Moise care este trimis de Dumnezeu(Jahve) să cucerească țara Canaanului cu efective foarte mici raportat la numărul mare al  canaaniților și totuși prin credința au reușit numai printr-un strigăt mai puternic să dărâme zidurile cetății…povestirea o puteți citi mai în detaliu chiar din Biblie.
Destinul stă în noi, trebuie doar sa-l descoperim.