🤔De Ce Oare?…✍

🤔De Ce Oare?…✍


De ce oare viața este atât de crudă uneori?…De ce suferința doare mai rău decât o rană?…Nu ar trebui noi oameni să învățăm din greșeli?…Acceptăm și lăsăm să se repete iar….De ce îl căutăm și îl strigăm pe Dumnezeu doar atunci când o ducem rău…El este singurul care te poate readuce la viață…! Ne purtăm mai rău precum animalele, ură invidie dușmănie, toate sunt lucruri care nu se pot vindeca niciodată.

Reclame
💧Între 24 – 52 Ⅱ Ani ✍

💧Între 24 – 52 Ⅱ Ani ✍


Ca să mă fac înțeleasă, ajutorul a fost moral, nu material. Am muncit mereu, am avut bănuți mei, dacă am fost în spital, am avut cu ce mă întreține, doar că fosta soacră a mai continuat să încerce o împăcare fără nici un rezultat, chiar dacă au folosit copilul împotriva mea, eu nu am cedat și am mers înainte așa cum merg și acum. Am locuit la cămin o perioadă, apoi am găsit gazdă la o doamnă. Lucram, copilul era derutat, trebuia să am grijă ca să nu ia pe căi greșite. Doar la copil mă gândeam, am reușit să trec și peste aceste vizite nedorite de mine de către fosta soacră. Băiatul creștea, îi plăcea libertatea, își dorea să meargă la mamaia, nu am interzis niciodată, însă asta mă costa pe mine, deoarece trebuia să fie foarte atentă la educația lui. Un copil când este derutat, când are posibilități să fie liber, preferă libertate și de aici pe timp ce creștea mergea la mamaia, la mine,iar nu îi puteam interzice să își vadă bunica, chiar dacă ea mi-a făcut numai rău. Într-o zi vine băiatul la servici și îmi spune că mamaia este la spital și să mă duc acolo. M-am dus, făcuse un atac cerebral, era destul de rău, Inima nu ma lăsat să o las singură, și doar eu m-am ocupat de ea. Mi-am luat concediu, am plecat cu ea la București cu salvarea, i s-a făcut tomograf, tot ce trebuie, am sta cu ea în spital cât a fost nevoie. Când a fost mai binișor m-a întrebat de ce o ajut? I-am spus că sunt om, și orice ar fi fost aș fi ajutat după puterile mele, iar mama îmi spunea că să nu fac rău nimănui, să nu mă răzbun, să nu vorbesc urât și să respect chiar dacă nu sunt respectată. După ce a fost binișor și a venit acasă mi-a reproșat că nu am stat tot timpul lângă ea, că nu am făcut cine știe ce pentru ea. Îmi venea să intru în pământ, dar sunt o fire răbdătoare, capul pe umeri destul de drept și am lăsat de la mine. Cât a fost la București, am fost o singura seară să fac o baie, în rest am stat lângă ea, am spălat, am pieptănat, am avut grijă ca de un copil. Al meu copil se împărțea în două, pentru că fosta soacră îi mai dădea un bănuț, am avut mult de furcă cu el cât a fost la școală, a terminat liceu, nu a dat bacul, dar m-a ascultat și a plecat în armată. Mi-am dorit să facă armată ca să revină cu picioarele pe pământ. Mulțumesc lui Dumnezeu, armata l-a ajutat, gândirea sa schimbat și băiatul meu a devenit un bărbat ce dorea să facă ceva bun, își dorea să muncească, vorbea frumos, mă înțelegeam cu el și din priviri. Eram și sunt mândră de el.Timpul a trecut, avea prietenă, familia ei era în Spania și ma întrebat dacă să plece sau nu. I-am spus că după nuntă să meargă să își vadă de viața lui, e tânăr și eu dacă voi putea îi voi da ajutor. Așa a făcut, iar după 3 ani m-am dus la el am muncit, l-am ajutat, apoi am revenit în țară, însă nu am putut sta mult, nora a dat naștere la o minune de băiat și a trebuit să plec acolo. Am renunțat la servici și m-am dus sa îl cresc pe nepoțel, între timp mai lucram pe unde puteam. Cu acel coleg, nu am avut probleme, era înțelegerea noastră că ne ajutăm necondiționat, și dacă cumva își găsește un alt drum, e liber. Nu a vrut, a dorit sa fie cu mine, avea libertate, ne vedeam rar, lucra în afara județului, iar eu eram mulțumită că nu mă necăjea nimeni. Nu pot spune că știu ce este iubirea de un bărbat, dacă a fost aceea tentativă de viol la început, apoi cu acest băiat îmi era și teamă de toți bărbați, cu el mă înțelegeam ca și cu un frate, char dacă el cu timpul a vrut mai mult, eu nu am putut.

Va continua…✍

😘Dragostea Tolerează✍

😘Dragostea Tolerează✍


Dragostea tolerează slăbiciunile umane, greșelile și eșecurile. Atunci când cineva face ceva care nu-ți place, încearcă toleranța. Spune-le în cel mai frumos mod că nu te simți în regulă cu ceea ce s-a întâmplat sau cu ce s-a spus, dar încearcă intens să nu te adresezi agresiv față de ei și să blochezi astfel orice conexiune caldă față de tine. Tot ce-i înveți prin asta este să le fie teamă de a te pierde sau cel puțin de a pierde căldura conexiunii lor cu tine. Aceasta este, desigur, ceea ce spun unii că ar face Dumnezeu cu noi… Oferă-le oamenilor aceeași atitudine pe care ți-ai dori ca Dumnezeu (și alții de altfel) să ți-o arate

💧Între 24 – 52 – Ⅰ Ani ✍

💧Între 24 – 52 – Ⅰ Ani ✍


Am pornit pe un alt drum, destul de greu dar care în final după 3 ani de chin cu procese, spitalizări, tot felul de răutăți, am reușit să fiu liniștită în mare parte. În toți acești 3 ani, am deschis divorțul ce a durat, deoarece ne-a dat timp de gândire 6 luni, apoi copilul mi-a fost luat de fosta soacră, a trebuit să sufăr, să lupt, să plâng, ca să răcoresc sufletul să pot merge înainte. Toate astea pentru că soacra nu accepta să divorțez și mă tot ruga cu orice preț să mă împac, însă nu m-am întors din drum, iar pentru asta a trebuit să sufăr despărțirea de copil uneori când îl lua de lângă mine, asta până când sa terminat divorțul. Au mai fost bătăi, injurii, însă nu am cedat deloc, am mers înainte și neavând pe nimeni, trebuia să fac totul singură. Îmi pierdusem încrederea în oamenii, nici acum nu pot spune că mă las bazată pe cineva, doar pe Dumnezeu. În timpul divorțului, abia la sfârșit, soacra a pus avocat și a mai adus o hârtie cum că casa era a ei unde locuiam, iar toate astea erau minciuni, deoarece casa era a mea, doar că aceea casă lăsată moștenire de la bunici, a fost demolată sa dat apartament și soacra mi-a pus să fie soțul titularul pentru că e bărbat, și uite așa am devenit și fără casă, numai că eu am avut acte pentru a dovedi adevărul, însă cu toate astea, dacă a văzut că nu poate câștiga casa, a recurs la alte metode. Și-a trimis băiatul într-o zi la școală pentru a lua copilul în vizită, învățători m-au chemat imediat la școală, a fost un circ destul de urât. Copilul nu vroia să se ducă iar eu nu puteam face nimic până la terminarea divorțului. Până la urmă copilul sa dus la el pentru o zi. A doua zi la adus la școală, numai că, copilul meu de ieri se schimbase radical. Mi-a spus că numai vrea la mine, că eu nu am televizor și altele, în plus, pachețelul pentru școală mi la refuzat. Am văzut negru în fața ochilor, învățători, directorul, au fost alături de mine, însă din păcate am realizat că au profitat i-au spus că eu mă voi întoarce acasă dacă el refuză să stea cu mine și problema principală era casa, ea vroia casa, asta am realizat. M-am închis în mine, m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să fiu pe picioare până la terminarea divorțului. Mi-a fost foarte rău am fost la urgențe, am luat medicamente și am așteptat să vină ultima înfățișare la procesul divorțului. La ultima înfățișare am renunțat la tot. Am știut că doar casa era problema și așa a și fost. După terminarea divorțului, am fost nevoită să mă internez, mă simțeam din ce în ce mai rău, glanda tiroidă și-a făcut de cap, stresul, nu mâncam, și toate astea m-au pus la pământ. Am stat o perioadă destul de lungă în spital, apoi, încet, încet totul a revenit la normal legat de copil. După casă nu le-a mai păsat de copil, iar eu eram fericită că am copilul. În toată această perioadă m-a ajutat acel coleg fără nici o pretenție.

Va urma…

🌵Pradă Iernii✍

🌵Pradă Iernii✍


M-ai lăsat pradă iernii, care mângâie altfel decât tine!… nu cred că am plecat unul de lângă altul, cred că am plecat amândoi, fiecare împovărat cu gândurile celuilalt… aceasta este o amară dovadă de dragoste, desigur, dar o dovadă… poate fiindcă atunci când oamenii pleacă, iubirea rămâne… ca un parfum care gândeşte…
Între noi, distanţa e dintre un jos şi un sus… nu cred că asta se poate sărbători acum decât prin creşteri şi prin descreşteri… cu popasuri în care tu îţi aranjezi răvăşirea părului răsfăţat de mâna mea iubitoare… cu scurte tăceri ale pleoapelor tale… cu tot ce nu sunt… Mă lipseşti de tine, mă condamni la mine, nu-mi rămâne decât să mă risipesc în somnul tău, în fărâme de vise… îmi eşti mult, îmi eşti foarte puţin… în jur există cântece de petrecere… Dumnezeu iubeşte muzica azi, pe mine, nu… Cele mai frumoase iubiri sunt acelea care îşi îngăduie să înceapă… sunt mângâierile răbdătoare ale pleoapelor fericite să privească nişte pleoape, file de carte neîncepută… sunt cuvinte multe în ochii tăi… le citesc când taci, când nimeni nu mă colindă… eu m-am gândit să te colind… nu te supăra, îmi eşti cântec… melodiile depline curg cu limpezimea unei lacrimi aşteptate… e important ca plânsul să fie, să fiu… mi-e dor de tine, de mine, de noi, chiar doi…

🕊Spune Tu!✍

🕊Spune Tu!✍


Hai, spune tu, destinul e o lege
Ce nu ţi se permite să o-ncalci,
Sau viaţa-i făurită din alegeri
Pe care ştii, sau nu ştii, să le faci?

Cum unii luptă fără încetare
Şi nu se dau bătuţi când le e greu
Dar nu pot aduna decât ciulinii
Din drumul lor, fiind înfrânţi mereu ?

Pe când în calea altora se-arată
Doar trandafiri, şi-aceia fără spini,
De nu mai ştii ce vină porţi cu tine
La care Dumnezeu să te închini

Şi ce păcate ai spre ispăşire,
Când nimănui nu ai făcut vreun rău,
De ţi-e atât de-anevoios urcuşul
Şi-atât de-nnegurat e cerul tău.

De ce atâtea piedici pot desparte
Dorinţa de-mplinirea unui vis,
Încât te amăgeşti cu resemnare
Că poţi avea doar ceea ce ţi-e scris?

Iar dacă nu ţi-a fost în cartea sorţii
S-ajungi pe drumul ce-ai dorit mereu,
Ce rost şi-ar mai putea avea talanţii
Ce ţi-au fost oferiţi de Dumnezeu?

Aş vrea să-mi poţi răspunde la-ntrebare,
Privind atent prin faldurile ceţii,
De ce-ai mai fost un premiant al şcolii
Dac-ai ajuns un corigent al vieţii?

🦁Copilărie?…✍

🦁Copilărie?…✍


Copilărie? Nu știu ce e aia…, dar știu acum ce este viața, știu că Dumnezeu există și nu dă de toate la toți.
Știu doar că m-am trezit într-o viață în plină luptă, fără să realizez la momentul respectiv. Abia când am ajuns la vârsta a treia am realizat cât am fost și sunt de puternică. Dumnezeu ne alege pe fiecare de-a stânga și de-a dreapta Lui. Eu sunt una ce stă și la dreapta și la stânga, deoarece tot ce mi-am dorit mi s-a dat. Nu bogății, iubirii interminabile etc…
Dacă mi-am dorit un măr, Dumnezeu mi l-a dăruit cu mult mai târziu, iar eu de fiecare dată am așteptat.

🌝Sunt Binecuvântată🍀

🌝Sunt Binecuvântată🍀


Sunt binecuvântată deoarece îngerul meu păzitor unic și special are grijă de mine tot timpul! Câteodată viața pare grea și confuză, și atunci îngerul îmi amintește că Dumnezeu are un plan pentru toți, iar eu sunt mai puternică decât cred alți. Atunci când îmi este greu forța interioară îmi demonstrează că indiferent cât de dificile sunt vremurile, pășesc cu siguranță pe propriul meu drum. Niciodată nu am disperat când m-am confruntat cu sarcini imposibile. Apreciez uimirea și minunățiile lumii și le folosesc ca inspirație, pentru a fi mai puternică. Îngerul păzitor îmi șoptește că sunt o persoană specială și nu pierd niciodată contactul cu realitatea. Visez că am aripi și zbor la înălțime, pe vârful oricărui munte, iar aripile mele mă împiedică să cad. De-a lungul timpului am învățat să îmi întind aripile sufletului, iar filozofia vieții mele s-a dezvoltat în timp pentru a mă face o forță a binelui.

✞Mama, Te Chem… 😢

✞Mama, Te Chem… 😢


Azi mamă iar te chem în disperare,
Doar liniștea-mi răspunde-n locul tău.
Unde ai plecat așa senină
Și m-ai lăsat plângând…cu Dumnezeu?
Mai vino lângă mine odată să stai,
Mai vino lângă mine și-mi vorbește,
Vreau un ultim sfat, să-mi spui ceva,
Doar o mângâiere… și-mi zâmbește.
De-acolo dintre nori știu că mă vezi,
E crudă soarta ce mi te-a luat,
Îți cer iertare și te rog din nou,
Ferește-mă de rău… sau de păcat.
În suflet știu, te voi găsi mereu,
Cerul îmi face semn cu mâna Ta,
Iar eu vorbesc în taină cu trecutul,
Plângând în liniște măicuța mea.

☘Dragii Mei☕♥

☘Dragii Mei☕♥


Am primit un comentariu de la o persoană ce nu are blog, însă a ținut neapărat să îmi scrie:
Floare de Cristal
Acum 50m
– Cum poate asta sa fie jurnal personal cand tu nil arati? Nu iti e rușine sa cresti din mila altora? Daca voiai sa iti atingi urmaritorii la coarda sensibila trebuia sa te faci actrita ca la scris si asa nu te pricepi sari de la o idee la alta esti jalnica.
Dora
Floare de Cristal

💐
Acum 27m
Draga mea Alina din Focșani, eu am 8 clase, restul am făcut la seral, am cursuri de personalitate, nu de actorie. La ora actuală, nu pot cere milă, nu am cerut când aveam nevoie de cineva, însă acum la 52 de ani, să fim serioși…unde să cresc draga mea și cum?…
Uite că așa am vrut eu să fac publică viața mea, jurnal personal, și acolo scriu exact cum îmi aduc aminte, ce îmi aduc aminte, nu voi corecta nimic, este viața mea și tu poți trece mai departe, nu te obligă nimeni să mă citești. Ce înțelegi tu prin urmăritorii la coarda sensibilă?…draga mea, posibil să știu cine ești, de aceea eu îți doresc tot binele din lume, îți mulțumesc pentru vizită, pentru comentariu, te mai aștept, îți doresc multă sănătate, weekend plăcut!
La ani mei, nu am nevoie de nimic, mulțumesc Lui Dumnezeu, că pot munci, îmi port singură de grijă, nu am nevoie de ajutoare, cât de urmăritori…nu am cuvinte…. Te servesc cu o cafeluță, o floare și un norocel ☕🌺☘🌟

Nu doresc la nimeni să simtă ceea ce simt eu când scriu despre viața mea, nu cer milă, am simțit nevoia de a scrie, nu am nevoie de urmăritori, oare se câștigă ceva de la urmăritorii? Mulțumesc Lui Dumnezeu pentru tot, zi de zi, așa deci… Dumnezeu să te Binecuvânteze draga mea Alina. 🌺
Viața o scriu așa cum scriu, nu voi sta să mă corectez, doar am spus asta. Nu sunt o școlită, însă alături de voi am învățat și încă învăț. Am 52 de ani la ora actuală, nu am nevoie de nimic, iar la sfârșitul povești vieți mele sper să înțeleagă și doamna Alina din Focșani, Ceva.
O zi Binecuvântată Tuturor!🌺☘☕♥