💧Între 52 – 54 Ⅲ Ani ✍

💧Între 52 – 54 Ⅲ Ani ✍


Tot mereu pe drumuri, am avut grijă de nepoțel, am lucrat ca îngrijitor la cineva 6 ore pe zi, am lucrat în Girona ca bonă, apoi am revenit în țară, deoarece, fizic, psihic, obosisem foarte tare. Nu voi povesti în detalii, deoarece a fost greu, chiar foarte greu, iar eu nu doresc să îmi mai amintesc, decât lucrurile frumoase. Tot ce e frumos în viața mea este Andrei, nepoțelul meu. Îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru tot! Și ce a fost rău și ce a fost bine a fost și sunt lecții de viață ce m-au întărit și mai tare. Din anul 2008 🌵ai până în prezent, poate și în viitor, trăiesc o poveste de dragoste condimentată🌵. Iubesc, da, iubesc un om deosebit🌵 din toate punctele de vedere. Însă nu pot povesti mai mult, deoarece nu am ajuns la o linie dreaptă. Deocamdată condimentul este cu de toate, iar linia ba se îndreaptă, ba se curbează, e o dragoste frumoasă, nimic mai mult. La timpul potrivit, am să împărtășesc cu voi totul despre condiment, acum e încă în lucru.
Final de poveste fără un rezultat anume, așa cum este și viața mea de acum. Așa cum este, iubesc viața așa cum este ea, iar fără condimente, viața ar fi fost monotonă🌵.

 

🌵Când Teama Înlocuiește Visul🍂

🌵Când Teama Înlocuiește Visul🍂


De mână port cu mine..credința-n a mea soarta..

Chiar te-am făcut să suferi ..de-ai plecat?
De atunci rămas-au secunde reci de numărat
La geam privind… aștept zâmbetul tău,
Ca pe-o lumină a gândului cel greu
Te-am așteptat , dar n-am găsit în gând
Puterea să o iau de la-nceput ..
Mă-ntreb și acum de ce încă te port aici
Printre povești cu zâne…prinți și licurici

Ți-am dat de mult …de atunci…iertarea mea
Când te-am crezut , greșeala a fost numai a mea
Și-n urma ta când palma am închis
Pe obrazul meu cristale s-au prelins

Când te-am pierdut …nu mi-ai plecat din vis
Și-atunci numai tristețea ochii mi-a închis
De m-aș putea ierta și eu …vreodată
Să pot vedea cu alți ochi, lumea toată

De aș putea să mulțumesc …cuiva
Dar n-am să pot …și nu e vina ta.
Mă poartă pașii către drumuri grele
Și talpa mea chiar va pășii pe ele
Nu am de-ales …din drum nu mă întorc
Nu am la cine și nici nu mai pot
Un zâmbet mi-am pictat să-l vadă lumea toată

Căci am de mână…credința-n a mea soartă…

☹Vârsta De 18 Ani Ⅰ ☁

☹Vârsta De 18 Ani Ⅰ ☁


Și uite așa, de la 14 ani și până la 18, am făcut drumuri între Doamna profesoară, unde mai făceam lecții, o baie…. Școală, casa părintească unde trebuia să fac curat, mâncare, să am grijă de mama, să merg la cantină, să plătesc cheltuielile casei, și mai mergeam la cine avea nevoie să fac curat, să stau cu copiii. Îmi era drag să o spăl pe mama, însă, mereu îi era rușine de mine. Bătăile, dormitul afară, vorbele urâte nu au încetinit din partea tatălui. Încercam să supraviețuiesc pentru mama ce nu avea nici un alt ajutor în afară de mine. Într-o seară am dorit să văd un serial, și cum nu aveam televizor, am mers la o vecină. Acolo a venit și un băiat, de fapt venea mai multă lume pentru că nu toată lumea din cartier avea televizor. În acea seară s-a nimerit să fiu doar eu și acel băiat la televizor, bineînțeles și cu fratele meu. Când s-a terminat serialul, am plecat. Între vecina cu televizorul și casa noastră ne despărțea două case, iar ora nu era târzie, 9 și două zeci de minute. Am ieșit în stradă, am văzut că fratele meu fuge înainte, însă nu mi-am dat seama de ce. În următoarea secundă băiatul care fusese cu noi la televizor îmi spune să merg până la el acasă, am intrat în panică, am dat să fug, să țip, iar el mi-a dat cu pumnul în gură, și mi-a pus o batistă în gură să nu țip, apoi m-a luat în brațe. Când să ajungă aproape de casă am reușit să mă eliberez, iar el mi-a mai dat cu pumnul în față în ochii, ma bufnit sângele, s-a speriat, m-a lăsat jos, a rupt capotul pe care îl aveam deasupra hainelor, mi la pus la gură și a fugit. M-am chinuit și am ajuns în casă. Nu am spus nimic, nu m-a văzut nimeni, decât dimineață. Eram umflată la față, nu puteam vedea, îmi doream să mor. Mama s-a speriat, tata m-a întrebat cine mi-a făcut asta, i-am spus și s-a dus la miliție.
Am ajuns la un punct mult prea dureros pentru mine, de aceea, va urma….