Pe drumul vieții ăsteia se mai întâmplă
Să n-ai biletul corespunzător,
Să-ncurci traseele ca și pe munte,
Să te trezești că-n față-i alt decor,
Dar viața nu te lasă niciodată
Să tot orbecăi fără de ieșire
Și-atunci când crezi că te-ai împotmolit
Te “scoate-afară” să te “vezi mai bine”.
În clipa următoare se trezește conștiința
Ce-a fost în beznă tot crezând că poate
Să stea, să doarmă și să lâncezească,
Dar s-a-nșelat, căci fără ea…
Viața nu-i viață.
Trezindu-se la realitate înțelege,
Că scopul ei primordial este să facă
Din tine, om obișnuit,
Un Supra-OM care se află doar în SINE
Ce știe că e “EU și restul lumii mele”.