🌵 De-atâta Drag…✍

🌵 De-atâta Drag…✍


De-atâta drag, te-aş fi păstrat în mine
O veşnicie, poate şi mai mult.
Să te iubesc şi ploaia să-ţi ascult
Cu trupu-mi fremătând, a veri, sub tine.

Nu-i timp să ne oprească în uitare,
Un singur anotimp avem în noi,
Ce ne-nfloreşte-n maci pe amândoi
În dimineţi din ce în ce mai rare.

Ne inventăm în liniştea-nserării,
Să nu ne pierdem printre-mbrăţişări
Şi evadăm în zbor pe-albastre mări,
Poeme fără teama renunţării.

De-atâta drag, m-aş naşte mângâiere
În palma ta, pe buze, un sărut,
Să-ţi fiu prezent, să-mi fii durut trecut,
Să fim şi început şi încheiere…

Violetta Petre

😢Nu Sunt De Vină…💔

😢Nu Sunt De Vină…💔


Eşti un maestru în cuvinte şi ştii frumos să spui poveşti,
Poţi cuceri auditoriul, pe mine nu mă păcăleşti.
De masca ce ţi-o pui pe faţă, oricine s-ar îndrăgosti,
Întreaga lume de te-ar crede, pe tine nu te poţi minţi!
Repeţi greşeli ce, altădată, atât de tare te-au durut
Şi-a căror rană, să o vindeci, nici până azi n-ai mai putut.
Toate iubirile din lume de ţi s-ar arăta în prag,
Nu vor putea să-nlocuiască iubirea celui ce ţi-e drag!
Nu încerca să-mi cauţi vină menită să te-adăpostească,
Eu ţi-am iubit şi faţa hâdă pe care ţi-o ascunzi sub mască
Şi ţi-am iertat greşeli ce , sigur,în locul meu, n-ai fi iertat,
Nu mă-nvinovăţi pe mine când numai tu eşti vinovat!
Te-am cunoscut până-n străfunduri neîntinate de minciuni
Şi ţi-am ascuns întreaga pleavă ce-n traista vremii o aduni,
Ţi-am fost iubită şi prieten,copilă, mamă uneori,
Iar sufletul ţi-am pus în palmă, fără să cred c-ai să-l omori.
Nu am să-ţi spun cuvinte grele, nu văd c-ar mai avea vreun rost,
Rămâi să rătăceşti prin viaţă, pe-acelaşi drum pe care-ai fost,
Să faci, cu pasul tău, cărare prin buruieni şi mărăcini,
Sperând că cerul o să-ţi spele toate păcatele şi vini.
Nu voi mai fi nicicând aceea pe care-ai cunoscut cândva,
Ce-atât de-ncrezătoare-n tine, ca o nebună te iubea!
Rămâi şi-adună-ţi ,,mărunţişul” ce-l vei fi câştigat la ,,zar”,
Luptând cu demonii din minte şi adevărul din pahar!