A fi în timpul ce-l trăim acum,
Înseamnă să-ți porți pașii între două puncte,
Spre a-ți lua în traistă ce-i necesar
Și cale întoarsă numai către casă.
A fi se schimbă și-n dicționar,
Căci zi de zi tot mai apare
Câte o restriște, ce ne îngrădește
Modul personal de-a exista.
A fi este impus prin lege
Și nu te lasă să te manifești,
Îți interzice să miroși o floare,
Nu mai ai voie să îmbrățișezi.
A fi îți pune zâmbetul la închisoare
Și-ți lasă ochii galeși a privi,
Spre locuri bântuite de fantome,
Căci oamenii nu se mai pot plimba.
A fi aduce după sine neputința
Și-ți cere fără să te întrebe dacă vrei,
Să lași distanța cât mai mare între prieteni,
Astfel încât să nu mai poți dansa.
A fi ne vrea retrași, în umbră,
Ne lasă repetenți pentru că ne dorim,
Să umplem amfiteatre, săli de clasă,
Atenți, fără cârtire, toți prezenți.
A fi vine și risipește sentimente
Sau le înghite-n sec fără a digera,
Căci pe sărut s-a pus deja sechestru,
Dar inimile cum le sigilați?
A fi în timpul ce-l trăim acum,
Reinventează viața de la zero
Și fiecare dintre noi ar trebui să fim,
Meșteri făuritori de mari destine.