🌠Octavian Paler – Avem timp✍

🌠Octavian Paler – Avem timp✍


Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta – murim.
Am învățat unele lucruri în viață pe care vi le împărtășesc și vouă!!!
Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească
Tot ce poți face este să fii o persoană iubită.
Restul … depinde de ceilalți.
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pase.
Am învățat că durează ani să câștigi încredere
Și că doar în câteva secunde poți să o pierzi
Am învățat că nu contează CE ai în viață
Ci PE CINE ai.
Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul ca 15 minute
După aceea, însă, ar fi bine să știi ceva.
Am învățat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alții mai bine să facă
Ci cu ceea ce poți tu să faci
Am învățat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învățat că oricum ai tăia
Orice lucru are două fețe
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi
Am învățat că poți continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poți
Am învățat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecințe
Am învățat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu știu s-o arate
Am învățat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu și rău
Am învățat că prietenia adevărată continuă să existe chiar și la distanță
Iar asta este valabil și pentru iubirea adevărată
Am învățat că, dacă cineva nu te iubește cum ai vrea tu
Nu înseamnă ca nu te iubește din tot sufletul.
Am învățat că indiferent cât de bun îți este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.
Am învățat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții
Câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți
Am învățat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învățat că trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea
Dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii
Am învățat ca, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Și nici faptul că nu se ceartă nu dovedește că se iubesc.
Am învățat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Și nu faptele sale
Am învățat că doi oameni pot privi același lucru
Și pot vedea ceva total diferit
Am învățat că indiferent de consecințe
Cei care sunt cinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață
Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învățat că și atunci când crezi ca nu mai ai nimic de dat
Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învățat că scrisul
Ca și vorbitul
Poate liniști durerile sufletești
Am învățat că oamenii la care ții cel mai mult
Îți sunt luați prea repede …
Am învățat că este prea greu să-ți dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile.
Am învățat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.

Reclame
🌵Pradă Iernii✍

🌵Pradă Iernii✍


M-ai lăsat pradă iernii, care mângâie altfel decât tine!… nu cred că am plecat unul de lângă altul, cred că am plecat amândoi, fiecare împovărat cu gândurile celuilalt… aceasta este o amară dovadă de dragoste, desigur, dar o dovadă… poate fiindcă atunci când oamenii pleacă, iubirea rămâne… ca un parfum care gândeşte…
Între noi, distanţa e dintre un jos şi un sus… nu cred că asta se poate sărbători acum decât prin creşteri şi prin descreşteri… cu popasuri în care tu îţi aranjezi răvăşirea părului răsfăţat de mâna mea iubitoare… cu scurte tăceri ale pleoapelor tale… cu tot ce nu sunt… Mă lipseşti de tine, mă condamni la mine, nu-mi rămâne decât să mă risipesc în somnul tău, în fărâme de vise… îmi eşti mult, îmi eşti foarte puţin… în jur există cântece de petrecere… Dumnezeu iubeşte muzica azi, pe mine, nu… Cele mai frumoase iubiri sunt acelea care îşi îngăduie să înceapă… sunt mângâierile răbdătoare ale pleoapelor fericite să privească nişte pleoape, file de carte neîncepută… sunt cuvinte multe în ochii tăi… le citesc când taci, când nimeni nu mă colindă… eu m-am gândit să te colind… nu te supăra, îmi eşti cântec… melodiile depline curg cu limpezimea unei lacrimi aşteptate… e important ca plânsul să fie, să fiu… mi-e dor de tine, de mine, de noi, chiar doi…