💗Rămâi💗

💗Rămâi💗


Rămâi şi noaptea asta lângă mine,
Ştiu că-ţi doreşti, nu te grăbi să pleci!
C-atât de dor îmi va mai fi de tine
Şi nu ştiu pe acasă când mai treci.

Hai, strânge-mă cât poţi de tare-n braţe
Încât să m-ancorezi de pieptul tău
Şi pe oriunde-ţi poartă viaţa paşii
Unde-ai să fii, să ştii că sunt şi eu.

Sărută-mă de vrei ca niciodată
Aşa cum ai visat, cum mi-am dorit
Ca şi când timpul nici nu mai există
Fără-nceput şi fără de sfârşit…

Să nu m-alinţi cu şoapte de iubire
Care se pierd în adieri de vânt
Căci ochii tăi îmi spun cu mult mai multe
Decât ar spune orişice cuvânt

Şi nu mai păgubi de-atâtea stele
Cerul senin să mi le-aduci în dar,
Pe tine te doresc şi nu pe ele!
La ce mi-ar folosi, nu am habar…

Eu nu pot preţui decât iubirea,
E singura podoabă ce-mi doresc,
O ţin ascunsă-n inimă şi-n suflet
Şi-o port în ochi atunci când te privesc.

Rămâi, te rog, cu mine-n noaptea asta!
Spre care drum şi unde te grăbeşti?
De cine te ascunzi? De ce ţi-e teamă
Iubirea lângă mine s-o trăieşti?

Numai destinul a-mpletit povestea,
Ne-am întâlnit şi nu-i întâmplător,
Ne bat în piept doar jumătăţi de inimi
Ca două aripi într-un singur zbor…

Literatura…✍

Literatura…✍


Când ne obosește practicismul de zi cu zi, când realitatea ne invadează viața până la sufocare, când simțim că interesele ajung să domine lumea și noi începem să alergăm după interes, salvarea o găsim în frumos. Unii încă mai cred că frumosul poate salva lumea și eu cred la fel. E frumos să încercăm să cream o oază în care să poposească frumosul creat de cuvânt, prin cuvânt. Literatura e frumoasa sufletelor și destul de capricioasă, plină de neprevăzut. Uneori ne încântă prin nonșalanța și trăiri sincere, alteori ne uimește prin profunzimi greu de pătruns, dar, cu certitudine, nu prea poți să rămâi indiferent la chemarea-i. Eu nu o pot cuceri, însă îi pot fi alături așa, cum și cât mă pricep.