💕Secretul Fericirii În Cuplu👩‍❤‍💋‍👨

💕Secretul Fericirii În Cuplu👩‍❤‍💋‍👨


Din păcate însă, traiul în doi nu este atât de simplu și armonios. Pentru un asemenea tip de relație cei doi parteneri ar trebui să se completeze reciproc precum Ying și Yang, având simultan și atâtea puncte în comun încât să găsească mereu subiecte de conversație și preferințe comune. Deși este însă greu de obținut, relația perfectă nu este doar un mit. Nu este o himeră către care tinzi la nesfârșit, dar pe care nu ajungi s-o trăiești niciodată. Pentru că toate încercările pe care cei doi parteneri le fac ajung să îmbunătățească atât de
mult relația, încât simți că aproape ai atins perfecțiunea. Oricum, micile dispute, certuri, neînțelegeri, discuții în contradictoriu își au farmecul lor. Ele constituie sarea și piperul unei relații și pregătesc desertul de după…pentru că împăcarea este întotdeauna dulce. De altfel, acesta este și unul dintre marile secrete ale unei relații armonioase. Lasă frâu liber micilor neînțelegeri și DISCUTĂ problemele actuale la timp, nu le păstra undeva doar pentru tine.
Picăturile de acum se acumulează mai târziu într-un ocean de frustrări și nemulțumiri… și n-ai vrea ulterior să suporți consecințele unui tsunami. Așa că păstrează-ți marea de iubire liniștită, nu permite să se acumuleze probleme cu potențial de furtună. Pentru a pune în aplicare acest prim secret, ai nevoie de un alt mare truc: COMUNICAREA. Vorbește cu partenerul tău. Fi deschis, dispus să spui și să asculți. Nu lăsa să se piardă pe drum informațiile esențiale, chiar dacă ele vin în sticluțe mici și aparent neimportante. Nu uita că întotdeauna acolo se țin esențele tari. ÎNȚELEGE! Nu e suficient doar să spui și să asculți, și ce intră pe-o ureche să iasă pe alta. Încearcă să asimilezi informația, s-o transformi într-un mecanism funcțional care să ducă
cât mai curând posibil la eliminarea problemei.

❤Iubire Neîmpărtășită – 2008💓

❤Iubire Neîmpărtășită – 2008💓


E seară…trecut de ora 22, iar eu mă uit pe fereastră spre cer, încerc să găsesc răspunsuri la o iubire ce nu o pot împărtăși…și nu găsesc deloc. Sufletul îmi tot repetă să împărtășesc iubirea, pentru că iubirea neîmpărtășită nu este iubire. Știu, e un sentiment care se va transforma în chin cândva, un sentiment destul de dureros, cu care nimeni nu se poate obișnui. Dar cum să fac?, Dacă nu se poate,…Sufletul mă îndeamnă, inima, probabil e centrul de greutate și mă reține să împărtășesc iubirea. Au trecut aproape 2 ani și poate v-or mai trece mulți fără ca el să știe c-a fost iubit de mine. De ce toate astea? Oare nu mi-ar fi mai bine dacă i-aș împărtăși iubirea?, Nu…nu, pentru ca nu știu ce îmi va răspunde și mai bine tac….și vorbesc singură de iubirea mea imaginară, de cum văd eu iubirea, de cum îmi doresc eu să fie iubirea. În primul rând cred că inima este un ’’țap ispășitor’’ invocat de toți. Nu îmi place cum sună…’’iți dăruiesc inima’’!, cred că egoiști spun asta. Eu mi-aș dărui sufletul celui pe care îl iubesc, m-aș dărui lui cu totul, să simt că trăiesc și pentru mine și pentru el. Îl iubesc fără un motiv anume și poate niciodată nu va ști și nu voi primi aceleași sentimente. Poate cineva crede că disper,…Nu, nu disper deloc, știu că dragostea adevărată există pentru toată lumea și cum am așteptat până acum voi mai aștepta, merită! Criză în dragoste nu va fi niciodată, pentru că dragostea vine de nicăieri, din alte suflete, și sufletul este izvor nesecat de sentimente, de idealizare a unor lucruri deosebite. Eu cred că sufletul iubește, gândește, dragostea există în toate formele. Exemplu, putem rămâne fără nimic, dragostea va rămâne. Dragostea va rămâne acolo unde tu o pui și nimeni nu ți-o poate lua, deoarece nu există antidot. Mai cred că devreme sau mai târziu toți iubim cu adevărat măcar odată în viață și iubirea este o stare de bine, așa cum atunci când faci ceva bun ai o stare de bine și totuși iubirea nu se compară, iubirea cere respect, încredere,plăcere, comunicare,…așa văd eu iubirea adevărată. Iubim și părinți, copiii, însă iubirea de el (ea) diferă mult, foarte mult, deoarece este persoana cea mai specială din viața ta și poate așa s-a născut cuvântul iubire. Iubirea de părinți, frați, rude, iubiți, deci…iubirea diferă. Numai un om inteligent care a primit reproșuri cred că a, inventat acest cuvânt, dar nu și sentimentul în sine, pentru că asta face parte din noi. Ne naștem cu el și murim cu el…Unde? În suflet, îl avem dintotdeauna. Depinde cu cine și cum îl cultivăm pentru a, avea o iubire complexă. Îmi place să cred că dragostea respiră, că o am în vene și mișună cu viteză incomensurabilă.