💕A Fost…✍

💕A Fost…✍


Iubire, cu mult timp în urmă când ne-am îndrăgostit unul de altul…te controlam…te certam…eram geloasă și îți spuneam cum văd eu o relație normală, însă tu mă contraziceai. După o perioadă…eu am încercat să mă adaptez, iar tu nu ai acceptat adaptarea mea și m-ai vrut ceea care eram la început. Am zâmbit și am vrut să te amărăsc puțin, însă asta nu merge la nesfârșit. Te anunț public că e vai de tine dacă nu mă vei iubi..e vai de tine dacă nu vei trăi toată viața alături de mine. (glumesc iubirea mea)…știu că și tu îți dorești asta și acum în sfârșit am reușit să fim împreună. Cât timp suntem la servici și ne vorbim doar la telefon…simt că trece foarte greu timpul și abia aștept să ajungem acasă…să ne vorbim…să fim alături. Știi?…când îți zâmbesc să ști că mă bucur să te văd…când te ajut la ceva, îmi pasă de tine…când te caut la telefon mereu…mi-e foarte dor de tine…când întreb ceva mă interesează…când îți ofer ceva, meriți…dacă îți cer ceva…am nevoie…dacă îți spun totul…e pentru că vreau să știi. Și știi de ce? Pentru că ești sufletul meu pereche…pentru că ambi am învățat ce este iubirea, am plâns amândoi, am suferit, am greșit și am învățat din greșeli, am iertat, iar acum merităm să fim fericiți. Nu uita!; iubește-mă mereu…asa cum te iubesc și eu.

😟Nu Pot Să Mă Bucur😞

😟Nu Pot Să Mă Bucur😞


Mă iartă, Doamne, nu pot să mă bucur
De Sărbătorile ce, iată, bat la geam,
Căci prea multă mâhnire-am strâns în suflet
Şi drag de viaţă, Doamne, nu mai am!
Privesc în jur cu-atâta întristare,
E lumea un spectacol dezolant!
Actori cu măşti şi straie de paiaţă
Ce se perindă-n circul ambulant…
Ne-am lepădat din noi Dumnezeiescul
Ce îl aveam în suflet la-nceput
Şi am uitat ce-nseamnă să fim Oameni!
Nu ne-am dorit…n-am vrut…ori n-am putut!
Atât de mulţi îşi plâng însingurarea
Şi-atât de mulţi sărmani doar vieţuiesc,
Încât mi-e peste poate să mă bucur
De traiul ăsta sumbru, pământesc.
Atât amar s-a răsădit în lume
Şi cei săraci sunt, Doamne-atât de mulţi!
La câte case, fum pe coş, nu iese
Şi câţi copii nu ies, pe drum, desculţi!
Iar, dintre ei, câţi rabdă, azi, de foame
Primind un colţ de pâine ca pe-un dar!
Câţi n-ar dori o jucărie-n ghete
Dar aşteptarea le va fi-n zadar?
Ce bucurie ar putea cunoaşte
Un suflet chinuit de nedreptăţi?
Prin ce minune ar putea-nţelege
Că e restant la ale sorţii plăţi?
Nu-i vina Ta că nu mai ţinem seama
De-nvăţăturile lui Pavel, din Corint…
Dar astăzi nu pot, Doamne, să mă bucur,
Nu vreau să mă prefac şi nici să mint!