😞Între 18 – 24 Ⅶ ani✍

😞Între 18 – 24 Ⅶ ani✍


Da, e seara de revelion. La mine nu a fost vreodată simțită vreo sărbătoare, însă am pus și mai pun o mască uneori pentru a nu crede lumea că sunt sălbatică. Nu, nu sunt sălbatică, doar că nici când eram copil, nici după ce am crescut și am ajuns la vârsta pe care o am azi, sărbătorile nu le simt, la mine e o zi ca oricare alta.
M-am mutat la aceea femeie cu băiatul, mi-a promis că mă va ajuta să divorțez. Eu adunasem bani pentru divorț, doar că femeia unde locuiam mi-a spus să îi dau ei pentru a merge să își cumpere marfă, apoi voi deschide divorț. Așa am făcut, numai că femeia după ce ți-a cumpărat marfă, l-a anunțat pe fostul, mi-a spus și mie că e bine să mă duc acasă, să mă împac deoarece am un copil. Rușinoasă cum sânt, am plecat cu fostul iarăși în iadul de unde plecasem în urmă cu doar câteva zile. Acum trebuia să o iau de la capăt, să strâng bani pentru divorț ș.a.m.d…
Zilele erau din ce în ce mai grele, scandal, bătăi, iară eu cu capul plecat de frică. După ce sa plictisit de stat, a plecat să lucreze în București detașat, așa am mai scăpat de chinuri cât de cât. La București venea la săptămână pentru a-și lua mâncare, schimburi, și a face scandal. Bani nu am văzut, nici măcar alocația copilului, deoarece juca jocuri de noroc și trebuia tot eu să îi dau bani. Într-una din zile vine acasă cu un coleg de muncă, îl prezintă și îmi spune că va mai veni și în lipsa lui ca și chiriaș deoarece lucrează în Galați iar locuința era la țară. Am tăcut. La mine locuia și fratele meu pe care l-am ajutat, am încercat să îl aduc pe calea cea bună, însă nu am reușit. Pe fratele meu, l-am tot angajat, însă nu îi plăcea munca, era pus pe scandal când își lua salariu, consuma alcool foarte mult. În aceea perioadă lucra în portul mineralier. După plecarea fotului la București, m-am trezit într-o seară cu acel coleg la ușă. I-am deschis, era și fratele acasă, a rămas peste noapte și a dormit cu fratele, nu a spus dacă mai vine sau nu, iar de atunci venea uneori seara, foarte rar. Când era zi de salar venea și lăsa bani de chirie, așa cum vorbise cu fostul, tot fostul îi lua, numai că eu eram într-o situație total deplasată. Într-o zi mi-am făcut curaj și i-am reproșat acelui coleg că nu e normal să vină și atunci a, început să îmi spună că știe totul. Am întrebat ce știe, mi-a spus că fostul la servici când lucrau împreună la Galați sau Brăila, se plângea că sunt rea, că îi cer bani, îl dau afară, fac mereu chefuri, iar el este tare amărât, însă cei care ascultau, inclusiv acel coleg vedea ce face el cu bani. Iar după ce a început să vină la noi, a văzut cum mă bătea, cum mă jicnea și mi-a spus să stau liniștită că nu va mai veni și nu dorește să facă rău. Așa a fost, până într-o noapte când a sunat la ușă era băut, i-a deschis fratele, eu nici nu am ieșit din cameră unde eram cu băiatul. A doua zi dimineață și-a cerut scuze, și de atunci am devenit un fel de amici. Un tip corect, fără să dea nimic de înțetes, cu bun simț, iar în aceea seară băuse ca să aibe curaj pentru a mai veni. De ce dorise să vină? Mi-a spus că dorește să mă ajute necondiționat atunci când voi avea nevoie, apoi mi-a povestit și el viața lui. Nu era însurat, nu fusese însurat niciodată. Fostul era bucuros că vine sâmbăta acasă, ia mâncare, bani și plecă iarăși. În tot acest timp, lucram, copilul era mereu cu mine. Fiindcă eram mai liniștită am început să fac liceu la fără frecvență, știa doar fratele și o vecină. Era iarna anului 1989, eram la ore, copilul cu fratele acasă, când deodată a venit mai mulți profesori și ne-a dat aceea veste care pe mine nu m-a bucurat deloc. Era vorba de revoluție. Lumea începuse să rupă toate afișele cu Ceaușescu, să fie bucurie mare, iar eu mă întrebam ce va fi oare după??? M-am dus acasă, a venit fostul, a venit și colegul, era și fratele acasă. Fostul venise că îi trebuia bani ca să plece înapoi la revoluție, doar lucra în București.Colegul lui venise pentru că nu mai mergea nici o mașină în acea situație era un haus total. Nu aveam bani, iar fostul m-a bătut până când colegul lui i-a spus că îi dă el. I-a dat bani și a plecat. Era înainte de Crăciun. În aceea noapte fratele era la servici, iar colegul fostului mă ruga să iau copilul și să plec cu el că mă va ajuta. După câteva ore, m-am decis să plec fie ce o fi, și așa eram distrusă, ce putea fi mai rău? Și uite așa la revoluție eu am pornit pe un alt drum.
Va urma…

☹Între 18 – 24 – Ⅵ ani✍

☹Între 18 – 24 – Ⅵ ani✍


Am rugat un băiat ce locuia cu  noi în aceea locuință să mă ajute, pentru a merge la gară, îmi era foarte frică. Mi-a spus că mă va ajuta, pentru că și el merge la Galați în vizită la părinți. Am plecat într-o dimineață de acasă, însă chiar aproape când să plece trenul, a venit miliția după mine în tren. Am fost nevoită să cobor jos deoarece cineva îi anunțase pe cei de la miliție că aș fi furat pături din locuință. Aceea femeie cu care el trăia m-a văzut când am plecat, la contactat imediat pe el, au sunat la miliție și au dat datele mele, minciuna cu acel furt. Ajunsă la miliție, a trebuit să dau declarație cu copilul în brațe. După declarație, au controlat, au făcut control la locuință, nu era nimic lipsă și mi-au spus că sunt liberă, dar unde să mai plec? Trenul plecase. Acolo doar dimineața aveam tren spre Galați și erau câteva ore bune de mers cu trenul plus schimbări. Și uite așa iarăși a trebuit să mai stau acolo aproape două luni. Când a venit el (nu voi mai spune soțul, îmi face mai rău când scriu), m-a bătut, copilul s-a speriat ca de fiecare dată, eu încercam să liniștesc copilul cât puteam. Eram urmărită, amenințată, îmi era tare frică, însă tot trebuia să scap de iadul unde eram. Trebuia să plec cât mai repede de acolo, era un pericol pentru copil în primul rând, la mine nu mă gândeam. De această dată m-a ajutat cineva care locuia în oraș. Am plecat acolo, am stat o zi la o doamnă, apoi am plecat la Galați, și doar așa am reușit să ajung la acasă. Nu am știut ca la Galați voi fi nevoită să mai îndur alte răutăți. Când am ajuns acasă, la ușă mi-a deschis cineva necunoscut și m-a întrebat ce caut. Am răspuns că sunt proprietarul, iar cei de acolo mi-au spus că stau în chirie. Mi-au vorbit urât, am fost la soacră, dânsa m-a certat, și așa am ajuns la miliție. Miliția mi-a făcut dreptate și am reușit să intru în casă iar chiriași să plece. El, și-a lăsat serviciul și a venit după noi. Fata ce eu o lăsasem să locuiască în casă nu avea voie să vorbească cu mine, așa îi dăduse soacra ordin. Deci casa mea era plină de chiriași, soacra lua chirie, iar eu habar nu aveam. Cu toată frica am fost la miliție pentru a nu știu câta oară, și de acolo la tribunal. L-am dat în judecată pentru pensia alimentară, trebuia să mai stau o perioadă ca să lucrez și să am bani de divorț. Au început bătăile mai dese, amenințări și din partea soacrei, însă Dumnezeu mă întărea zi de zi. El și-a căutat de muncă în altă parte, între timp i-a venit să plătească contractul pe care nu îl respectase la Motru și așa iarăși eu a trebuit să plătesc din urma lui. Copilul nu stătea la creșă, așa că eu lucram acasă plase pescărești, iar când se ivea ocazia mergeam la menaj, împreună cu copilul, deoarece nu stătea cu nimeni în afară de mine. Unele persoane ce mă cunoștea îmi reproșa uneori că prea îmi alint copilul și că prea îi fac toate poftele, însă eu doream ca el să aibă ce eu nu am avut, în special o copilărie și strictul necesar. Când a venit la cutia poștală citație a fost un scandal mare, am fost dată afară în toiul nopți cu tot cu copil, amenințată că mă va omorî împreună cu copilul, că va da foc la casă. M-am speriat foarte tare și cu prima ocazie am fugit cu copilul la o femeie unde îi mai făceam menaj.
Numai pot scrie, nu am putere, îmi este tare greu, dar voi scrie, vreau să scriu toate astea pentru MINE. Nu scriu totul pentru că mi-ar lua mai mult de o viață, iar când scrii despre tine personal, nu este ușor, în caz că cineva are întrebări, vă rog să mi le puneți, voi răspunde.
Va urma

🦁Între 18 – 24 – Ⅴ ani✍

🦁Între 18 – 24 – Ⅴ ani✍


Când a făcut băiatul meu un an, am încercat sa îl dau la creșă pentru opt ore, să pot merge la serviciu, însă doar două zile, deoarece plângea foarte tare, făcea temperatură și am fost nevoită să renunț și să iau acea întrerupere pentru creșterea copilului. Încercam să merg la menaj, mai lucram plase pescărești acasă, adică noaptea, pentru că ziua trebuia să am grija lui, să spăl, să fac mâncare, curățenie, și mai mergeam la menaj. Oriunde mergeam și copilul era cu mine, nu stătea fără mine deloc. Soțul începuse să aibă probleme acolo unde lucra. Locuia la un cămin și cum el făcea în pat cei din cameră nu putea suporta situația, în plus cum lua salariu, juca remi pe bani și cumpăra perdele la mașină, casetofon, acasă niciodată nu a trimis nici un ban, doar mai venea câte un coleg să aducă bilețel cu cerințe de genul, – te rog trimite-mi bani, zahar, pastile pentru urină și multe altele. Alocația o lua el, salariul el și tot eu îi mai trimiteam și bani, de acolo de unde munceam cu greu. Am ajuns să pun pe ușa de la dormitor program cu ce am de făcut, nu îmi era deloc ușor, însă copilul îmi dădea o forță de a merge înainte. Într-un fel am fost liniștită 2 ani de zile pentru că nu l-am văzut și am stat liniștită. După doi ani a, început să mă implore să merg și eu la Motru unde lucra spunându-mi că nu va mai fi cum a fost, că i s-a dat cameră singur, și se va schimba totul, doar să iau cu mine televizor, covor, cele necesare. Cum eu îmi doream ca lui să îi fie bine, chiar dacă eram doar maltratată de el, am decis în cele din urmă să merg la Motru. Mereu îmi spuneam că nu e vina lui dacă este violent și că boala este vinovată, îmi era milă, iar plecarea acolo era un nou început, fără soacră, fără nimeni cunoscut. M-am apucat de împachetat, am pus la vagon tren lucruri, acasă am lăsat o fată cu chirie să nu fie casa singură. Ajunsă în gara Motru iarna, frig, copilul de doi ani și 4 luni, m-am trezit cu soțul spunându-mi că nu are încă cameră și să merg puțin la cămin. Am crezut că intru în pământ, nici măcar copilul din brațele mele nu a luat. Am ajuns la acel cămin unde locuia cu încă 4 băieți în cameră, am schimbat copilul, și între timp i-am spus să mergem la un hotel cel mai ieftin că voi plăti eu. Norocul meu că am avut ceva bani la mine. Ne-am dus la hotel, apoi a doua zi, rămasă singură cu copilul, am cerut ajutor la cei de la hotel să îmi spună adresa unde lucrează să mă pot duce acolo pentru a cere ajutor. Am aflat adresa, am mers acolo, am rugat doi băieți să mă ajute să aduc și lucrurile de la gară, am luat cameră la așa zisele bărăci unde locuia mai mult familiști sau cei ce reușise să aibă parte de o locuință mai decentă decât căminul. Când a venit de la servici și s-a dus la hotel, cei de acolo i-au spus să meargă la cămin. Când a ajuns la cămin și a aflat că eu m-am și mutat într-o cameră, am și adus lucrurile de la gară a fost foarte bucuros. Mi-a mulțumit, iar aproape o lună de zile a fost totul bine. Îmi vorbea frumos, se juca seara cu copilul, era bucuros că doarme fără grijă, avea cine să îl spele, avea televizor, trebuie să menționez că pe vremea aceea nu prea își permitea cei în deplasare să aibă televizoare, și multe altele, iar eu i-am făcut o cameră frumoasă, era și bucătărie, comună, însă era curat, înțelegere între vecini și asta conta foarte mult. Doar că… minunea a ținut doar până când a luat salariu. A venit acasă, la noi era o vecină. A pus bani pe masă, apoi după ce a plecat vecina, a luat o parte din bani ca să își cumpere un alt casetofon la mașină, o altă parte că are datorii, și așa bani de pe masă sau evaporat. L-am întrebat ce o să facem, i-ar el sa înfuriat, m-a înjurat, m-a bătut de față cu copilul și a spus că pot pleca dacă nu îmi convine. Cei care locuia acolo au auzit și au bătut la ușă, însă a țipat și la vecini. Acea baracă era compusă din trei camere, baie și bucătărie, deci eram doua familii și 3 băieți, băieți o cameră iar noi ca familii câte o cameră. I-am spus că voi pleca, nici așa nu a mers, Am încercat să vorbesc cu el a doua zi că e mai bine să plec, doar el mă și alungase, însă răspunsul a fost; – Nu pleci nicăieri, stai aici și faci ce îți spun eu, mâncare aduc eu, altceva nimic. Nu puteți crede ce frică îmi era de el, poate vă întrebați de ce nu am fugit atunci. Nu am putut fugi, pentru că nu cunoșteam pe nimeni, eram de una singură, vecini nu se băga, iar eu zi de zi căutam o scăpare. Băieți ce locuia acolo, văzând că el nici nu vine acasă la timp, bani nu aveam, m-au rugat ca eu să le gătesc și ei să mă plătească, am fost de acord, nu aveam încotro pe moment, iar el a fost fericit când a, auzit. Deci, mâncarea era asigurată, și așa începuse să vină din ce în ce mai rar acasă, într-o zi unul din băieți mi-a spus că el mai trăiește cu o femeie ce are 4 copii și este o femeie ușoară. Asta nu mă afecta deloc pentru că nu l-am iubit niciodată, a fost doar milă din partea mea și aș fi fost bucuroasă să își găsească pe cineva ca eu să scap de el, dar nu asta își dorea, pentru că cine avea să îl spele? poate dacă nu era bolnav…
Între timp m-am cunoscut mai bine cu cei de acolo, trecuse trei luni, o lună fără bătăi și restul scandal de câte ori venea acasă. Când îi aduceam ligheanul cu apă ca să se spele și apa nu era pe placul lui, pur și simplu o vărsa în cameră, la copil țipa, începuse o tortură și fizică și psihică pentru mine și copil. Cu toată frica trebuia să fug de acolo.
va urma….