🙏Monologul Lui Dumnezeu✍

🙏Monologul Lui Dumnezeu✍


“M-am uitat la tine când te-ai trezit de dimineață.

Așteptam să-mi spui doua trei cuvinte, mulțumindu-Mi pentru cele ce ți s-au întâmplat, cerându-Mi părerea pentru cele ce urma să le faci astăzi.
Am observat că erai mult prea preocupat ca să-ți cauți haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram să găsești câteva clipe ca să-Mi spui : Bună dimineața! Dar erai mult prea ocupat.
Pentru a vedea ca-ți sunt alături, am surprins pentru tine cerul cu culori și cânt de păsărele. Păcat că nu ai observat nici atunci prezența Mea.

Te-am privit plecând grăbit spre serviciu și iar am așteptat. Presupun că fiind atât de ocupat, nu ai avut timp nici atunci să-Mi spui doua vorbe.
Când te întorceai de la muncă, ți-am văzut oboseala și ți-am trimis o ploaie măruntă care să-ți alunge stresul acumulat.
Am crezut că făcându-ți această plăcere îți vei aduce aminte de Mine. În schimb, supărat, M-ai înjurat.
Doream atât de mult să-Mi vorbești.
Oricum ziua era, încă, lungă!

Ai pornit televizorul și în timp ce urmăreai programul preferat, Eu am așteptat.
Ai cinat apoi cu ai tăi și tot nu și-ai adus aminte de Mine. Văzându-te atât de obosit, am înțeles tăcerea ta și am stins splendoarea cerului ca să te poți odihni, dar nu te-am lăsat în beznă. Am lăsat veghetori pentru tine o mulțime de stele.
Era așa de frumos, păcat că n-ai observat…

Dar nu contează! Poate chiar nu ți-ai dat seama că Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multă răbdare decât poți să-ți imaginezi tu vreodată. Vreau să ți-o arăt, pentru ca și tu, la rândul tău, să o arăți celor din jurul tău.
Te iubesc atât de mult încât te voi răbda.
Acum ești pe punctul de a te trezi din nou..

Nu-Mi rămâne decât să te iubesc și să sper că măcar mâine căci e Duminică, îmi vei acorda puțin timp din timpul dăruit ție.
Îți doresc o zi bună și minunată ca sufletul tău luminos !
Al tău Tată, Dumnezeu.“ O zi bună !

🍀😘Ai Vrea Să Vii?🌹💘

🍀😘Ai Vrea Să Vii?🌹💘


Atât de singură mă simt în astă seară,
Când nu-i alături nimeni să m-asculte,
Că toate-n jurul meu încep să pară
Mai triste, mai ciudate, mai mărunte…
Să fii aici să-mi dai o sărutare,
Cu palma ta tristeți să risipești,
Să-mi mângâi părul, trupul la-ntâmplare
Chiar de mă minți, chiar de nu mă iubești…
În ochii tăi ca două peruzele
În care cerul s-a-ntâlnit cu marea,
Să caut licăririle de stele
Și-adâncul lor să-nghită depărtarea…
Să-mi sorbi dulceața buzei tremurânde
Iar răsuflarea să ți-o simt pe pleoape,
Să nu ne pese până când și unde,
Să ne dorim aici și, mai aproape…
Ești un străin, așa a fost sa fie!
Nu mă cunoști, poate, cel mult, mă știi…
De-aș îndrăzni, la ora-așa târzie,
Și te-aș chema, oare ai vrea sa vii?