💧Între 24 – 52 Ⅱ Ani ✍

💧Între 24 – 52 Ⅱ Ani ✍


Ca să mă fac înțeleasă, ajutorul a fost moral, nu material. Am muncit mereu, am avut bănuți mei, dacă am fost în spital, am avut cu ce mă întreține, doar că fosta soacră a mai continuat să încerce o împăcare fără nici un rezultat, chiar dacă au folosit copilul împotriva mea, eu nu am cedat și am mers înainte așa cum merg și acum. Am locuit la cămin o perioadă, apoi am găsit gazdă la o doamnă. Lucram, copilul era derutat, trebuia să am grijă ca să nu ia pe căi greșite. Doar la copil mă gândeam, am reușit să trec și peste aceste vizite nedorite de mine de către fosta soacră. Băiatul creștea, îi plăcea libertatea, își dorea să meargă la mamaia, nu am interzis niciodată, însă asta mă costa pe mine, deoarece trebuia să fie foarte atentă la educația lui. Un copil când este derutat, când are posibilități să fie liber, preferă libertate și de aici pe timp ce creștea mergea la mamaia, la mine,iar nu îi puteam interzice să își vadă bunica, chiar dacă ea mi-a făcut numai rău. Într-o zi vine băiatul la servici și îmi spune că mamaia este la spital și să mă duc acolo. M-am dus, făcuse un atac cerebral, era destul de rău, Inima nu ma lăsat să o las singură, și doar eu m-am ocupat de ea. Mi-am luat concediu, am plecat cu ea la București cu salvarea, i s-a făcut tomograf, tot ce trebuie, am sta cu ea în spital cât a fost nevoie. Când a fost mai binișor m-a întrebat de ce o ajut? I-am spus că sunt om, și orice ar fi fost aș fi ajutat după puterile mele, iar mama îmi spunea că să nu fac rău nimănui, să nu mă răzbun, să nu vorbesc urât și să respect chiar dacă nu sunt respectată. După ce a fost binișor și a venit acasă mi-a reproșat că nu am stat tot timpul lângă ea, că nu am făcut cine știe ce pentru ea. Îmi venea să intru în pământ, dar sunt o fire răbdătoare, capul pe umeri destul de drept și am lăsat de la mine. Cât a fost la București, am fost o singura seară să fac o baie, în rest am stat lângă ea, am spălat, am pieptănat, am avut grijă ca de un copil. Al meu copil se împărțea în două, pentru că fosta soacră îi mai dădea un bănuț, am avut mult de furcă cu el cât a fost la școală, a terminat liceu, nu a dat bacul, dar m-a ascultat și a plecat în armată. Mi-am dorit să facă armată ca să revină cu picioarele pe pământ. Mulțumesc lui Dumnezeu, armata l-a ajutat, gândirea sa schimbat și băiatul meu a devenit un bărbat ce dorea să facă ceva bun, își dorea să muncească, vorbea frumos, mă înțelegeam cu el și din priviri. Eram și sunt mândră de el.Timpul a trecut, avea prietenă, familia ei era în Spania și ma întrebat dacă să plece sau nu. I-am spus că după nuntă să meargă să își vadă de viața lui, e tânăr și eu dacă voi putea îi voi da ajutor. Așa a făcut, iar după 3 ani m-am dus la el am muncit, l-am ajutat, apoi am revenit în țară, însă nu am putut sta mult, nora a dat naștere la o minune de băiat și a trebuit să plec acolo. Am renunțat la servici și m-am dus sa îl cresc pe nepoțel, între timp mai lucram pe unde puteam. Cu acel coleg, nu am avut probleme, era înțelegerea noastră că ne ajutăm necondiționat, și dacă cumva își găsește un alt drum, e liber. Nu a vrut, a dorit sa fie cu mine, avea libertate, ne vedeam rar, lucra în afara județului, iar eu eram mulțumită că nu mă necăjea nimeni. Nu pot spune că știu ce este iubirea de un bărbat, dacă a fost aceea tentativă de viol la început, apoi cu acest băiat îmi era și teamă de toți bărbați, cu el mă înțelegeam ca și cu un frate, char dacă el cu timpul a vrut mai mult, eu nu am putut.

Va continua…✍

Reclame
😞Între 18 – 24 Ⅶ ani✍

😞Între 18 – 24 Ⅶ ani✍


Da, e seara de revelion. La mine nu a fost vreodată simțită vreo sărbătoare, însă am pus și mai pun o mască uneori pentru a nu crede lumea că sunt sălbatică. Nu, nu sunt sălbatică, doar că nici când eram copil, nici după ce am crescut și am ajuns la vârsta pe care o am azi, sărbătorile nu le simt, la mine e o zi ca oricare alta.
M-am mutat la aceea femeie cu băiatul, mi-a promis că mă va ajuta să divorțez. Eu adunasem bani pentru divorț, doar că femeia unde locuiam mi-a spus să îi dau ei pentru a merge să își cumpere marfă, apoi voi deschide divorț. Așa am făcut, numai că femeia după ce ți-a cumpărat marfă, l-a anunțat pe fostul, mi-a spus și mie că e bine să mă duc acasă, să mă împac deoarece am un copil. Rușinoasă cum sânt, am plecat cu fostul iarăși în iadul de unde plecasem în urmă cu doar câteva zile. Acum trebuia să o iau de la capăt, să strâng bani pentru divorț ș.a.m.d…
Zilele erau din ce în ce mai grele, scandal, bătăi, iară eu cu capul plecat de frică. După ce sa plictisit de stat, a plecat să lucreze în București detașat, așa am mai scăpat de chinuri cât de cât. La București venea la săptămână pentru a-și lua mâncare, schimburi, și a face scandal. Bani nu am văzut, nici măcar alocația copilului, deoarece juca jocuri de noroc și trebuia tot eu să îi dau bani. Într-una din zile vine acasă cu un coleg de muncă, îl prezintă și îmi spune că va mai veni și în lipsa lui ca și chiriaș deoarece lucrează în Galați iar locuința era la țară. Am tăcut. La mine locuia și fratele meu pe care l-am ajutat, am încercat să îl aduc pe calea cea bună, însă nu am reușit. Pe fratele meu, l-am tot angajat, însă nu îi plăcea munca, era pus pe scandal când își lua salariu, consuma alcool foarte mult. În aceea perioadă lucra în portul mineralier. După plecarea fotului la București, m-am trezit într-o seară cu acel coleg la ușă. I-am deschis, era și fratele acasă, a rămas peste noapte și a dormit cu fratele, nu a spus daca mai vine sau nu, iar de atunci venea uneori seara, foarte rar. Când era zi de salar venea și lăsa bani de chirie, așa cum vorbise cu fostul, tot fostul îi lua, numai că eu eram într-o situație total deplasată. Într-o zi mi-am făcut curaj și i-am reproșat acelui coleg că nu e normal să vină și atunci a, început să îmi spună că știe totul. Am întrebat ce știe, mi-a spus că fostul la servici când lucrau împreună la Galați sau Brăila, se plângea că sunt rea, că îi cer bani, îl dau afară, fac mereu chefuri, iar el este tare amărât, însă cei care ascultau, inclusiv acel coleg vedea ce face el cu bani. Iar după ce a început să vină la noi, a văzut cum mă bătea, cum mă jicnea și mi-a spus să stau liniștită că nu va mai veni și nu dorește să facă rău. Așa a fost, până într-o noapte când a sunat la ușă era băut, i-a deschis fratele, eu nici nu am ieșit din cameră unde eram cu băiatul. A doua zi dimineață și-a cerut scuze, și de atunci am devenit un fel de amici. Un tip corect, fără să dea nimic de înțetes, cu bun simț, iar în aceea seară băuse ca să aibe curaj pentru a mai veni. De ce dorise să vină? Mi-a spus că dorește să mă ajute necondiționat atunci când voi avea nevoie, apoi mi-a povestit și el viața lui. Nu era însurat, nu fusese însurat niciodată. Fostul era bucuros că vine sâmbăta acasă, ia mâncare, bani și plecă iarăși. În tot acest timp, lucram, copilul era mereu cu mine. Fiindcă eram mai liniștită am început să fac liceu la fără frecvență, știa doar fratele și o vecină. Era iarna anului 1989, eram la ore, copilul cu fratele acasă, când deodată a venit mai mulți profesori și ne-a dat aceea veste care pe mine nu m-a bucurat deloc. Era vorba de revoluție. Lumea începuse să rupă toate afișele cu Ceaușescu, să fie bucurie mare, iar eu mă întrebam ce va fi oare după??? M-am dus acasă, a venit fostul, a venit și colegul, era și fratele acasă. Fostul venise că îi trebuia bani ca să plece înapoi la revoluție, doar lucra în București.Colegul lui venise pentru că nu mai mergea nici o mașină în acea situașie era un haus total. Nu aveam bani, iar fostul m-a bătut până când colegul lui i-a spus că îi dă el. I-a dat bani și a plecat. Era înainte de Craciun. În aceea noapte fratele era la servici, iar colegul fostului mă ruga să iau copilul și să plec cu el că mă va ajuta. După câteva ore, m-am decis să plec fie ce o fi, și așa eram distrusă, ce putea fi mai rău? Și uite așa la revoluție eu am pornit pe un alt drum.
Va urma…