O Lume Nebună☹

O Lume Nebună☹


Trăim într-o lume nebună şi roasă de mii de păcate,
Ne-nfigem, cu bună știință, cuțitul, adânc, pe la spate,

Minţim şi furăm şi ni-i bine când răul ne macină firea,
Călcăm în picioare principii și tot mai sperăm nemurirea…

Valoarea nu are valoare şi mare-adevăr e minciuna,
Trăim ca și când nu ne pasă, de-i bine sau rău, e totuna…

Privim prin perdele de ceață (o mână din cei ce mai văd)
Și nu îndrăznim ți ni-i teamă s-oprim al căderii prăpăd.

Aducem în față scursura, ce-o scoatem din negrul nămol,
Ca orbi lăudându-i veșmântul, deși,, Împăratul e gol!”

Lăsăm să conducă hiena, pornim vânătoarea de lei,
Ne-ascundem plângând,, după deget, făcând, fără rost voia ei…

Trăim într-o lume stupidă și totul în jur îmi repugnă!
Când leu-i redus la tăcere, hiena e rege în junglă!

Reclame
M-am Săturat!🐎

M-am Săturat!🐎


M-am săturat de-atâta așteptare!
Pun șeaua pe-armăsarul meu de foc,
Îmi iau cu mine inima nebună
Și , până-n zori, am s-o pornesc din loc.
Mă duc în lume unde văd cu ochii!
Să îmi aleg o țintă, la ce bun?
De va fi soarta, îmi va ține calea,
La fel ca mine, poate, vreun nebun…

🌹 În Vis…✍

🌹 În Vis…✍


Mi-apari în vis în fiecare noapte
Și simt aievea-n brațe cum mă strângi,
Cum fruntea mi-o săruți cu disperarea
Cu care mă blestemi, te rogi și plângi…

Te simt cu ochii mângâindu-mi trupul
Și palma cum pe piept ți-o odihnești,
Iar de privirea curioasă-a lunii
Cu tandre sărutări mă învelești.

Aș vrea să strig dar nu-mi găsesc puterea,
Sunt prizonieră-n visul ce-l trăiesc,
Mă las cuprinsă-n vraja gurii tale,
Nu te alung și nu mă-mpotrivesc.

Și sângele în vene dă în clocot,
În timp ce fruntea simt că mi-a-nghețat,
Un gând fugar îmi spune că ești demon
Ce sufletul, cumva, mi l-a furat.

Același vis trăiesc noapte de noapte
Și zi de zi mă urmărește-n gând,
Aș vrea să scap din focul ce mă arde
Și mă trezește-n zori, de dor, plângând…

😘Dragostea Tolerează✍

😘Dragostea Tolerează✍


Dragostea tolerează slăbiciunile umane, greșelile și eșecurile. Atunci când cineva face ceva care nu-ți place, încearcă toleranța. Spune-le în cel mai frumos mod că nu te simți în regulă cu ceea ce s-a întâmplat sau cu ce s-a spus, dar încearcă intens să nu te adresezi agresiv față de ei și să blochezi astfel orice conexiune caldă față de tine. Tot ce-i înveți prin asta este să le fie teamă de a te pierde sau cel puțin de a pierde căldura conexiunii lor cu tine. Aceasta este, desigur, ceea ce spun unii că ar face Dumnezeu cu noi… Oferă-le oamenilor aceeași atitudine pe care ți-ai dori ca Dumnezeu (și alții de altfel) să ți-o arate

🌹Nu…✍

🌹Nu…✍


Nu…
Pe mine nu mă poți uita
Nu-mi poți da pașii înapoi
Spre muntele din palma ta
Doar eu deschid iubirii căi

Cu-n vârf de deget descifrez
Tot ce e scris pe-al vieții drum
În șoapte pot să-ți conturez
Uitate urme de parfum

Nu ..
Pe mine oricât ți-ai dori
Să mă înlocuieşti nu poţi
Fără să vrei mă vei găsi
În miezul fiecărei nopţi

În suflet ai să mă ascunzi
Înveşmântată într-un oftat
Eu pot s-aprind în ochii uzi
Scântei c-un singur sărutat

Nu..
Nici prea departe n-ai să-mi fii
C-ai să mă vezi în toate semn
Din amintiri ai să mă-nvii
Şi toţi te-or crede om de lemn

Când lumii vei părea absent
În ochii lor n-ai să privești
Şi sigur nu va fi moment
În care să nu mă iubești

🌵 De-atâta Drag…✍

🌵 De-atâta Drag…✍


De-atâta drag, te-aş fi păstrat în mine
O veşnicie, poate şi mai mult.
Să te iubesc şi ploaia să-ţi ascult
Cu trupu-mi fremătând, a veri, sub tine.

Nu-i timp să ne oprească în uitare,
Un singur anotimp avem în noi,
Ce ne-nfloreşte-n maci pe amândoi
În dimineţi din ce în ce mai rare.

Ne inventăm în liniştea-nserării,
Să nu ne pierdem printre-mbrăţişări
Şi evadăm în zbor pe-albastre mări,
Poeme fără teama renunţării.

De-atâta drag, m-aş naşte mângâiere
În palma ta, pe buze, un sărut,
Să-ţi fiu prezent, să-mi fii durut trecut,
Să fim şi început şi încheiere…

Violetta Petre

Femeia

Femeia


Fără cuvinte! Mulțumim draga mea 🌹😘

vorbebune

E greu să înțelegi femeia,
Când lacrima-și ascunde-n zâmbet,
Când ochii scapără scânteia,
Și-apoi se stinge surd în plânset.

Când tace, chiar de-ar vrea să spună,
Câte-s în stele, ori câte-n lună,
Odată-i soare blând, apoi furtună,
Când cer senin, când fulgeră și tună.

Dar tu, dragă femeie, ești dar neprețuit,
Tu sufletul dorești să-ți fie sărutat,
Atâta dragoste mai ai de oferit,
Și norocos va fi cel ce ți-e destinat.

De n-ai fi tu, femeie, ce viață de tristețe
Separi marea în două, și binele de rău
Până și norii se opresc și-ți dau binețe
Iar soarele-ți zâmbește din albastrul său.

Să fii iubită și frumoasă totdeauna
De astăzi ești prezentă, în tine-i viitorul
Bărbatul ți-este soare, iar tu ești luna
Mulți ani, femeie draga, noi îți ducem dorul!

1/03/2018©gvenette

Vezi articolul original

🌼Fiecare Dintre Noi…✍

🌼Fiecare Dintre Noi…✍


Fiecare dintre noi
Ne pricepem, înțelegem
Dar când gluma e în toi
Ranchiuna să o ștergem.
Altfel râsul la cei bun
Când în gând e răutatea
Anii trec, zâmbete apun
Și cu ele sănătatea.

🌺Pledez Pentru frumos🌹

🌺Pledez Pentru frumos🌹


Pledez pentru frumos
Muncesc cât să trăiesc
Nu vreau cei grandios
Cu el mă prăpădesc.
Speranțe de poveste
Mă duc spre înainte
Cei rău șterg cu-n burete
Cer sorții o rugăminte:
Aş vrea nimicul blând
Fără tumult în gânduri,
Să-l am pe drum cântând
Cu griji îmi fac doar riduri.
Aș vrea cuvinte dulci
Ce spun doar adevăr,
Nu zâmbete ce-s reci
Și-ascund tristul-amar.
Deodată simt fiorul
Ce-n taină mă furnică
E dorul sau amorul
Căci simt cum mă agită!
Când o veni norocul
Un simplu om, dar sincer,
Mi-oi regăsii iar locul
Din visul de mai ieri.

Cu Timpul…(Jorges Luis Borges)✍

Cu Timpul…(Jorges Luis Borges)✍


După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă între a susține o mână și a înlănțui un suflet, și învață că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva și că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranță, și așa, omul începe să învețe… că săruturile nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni, și așa omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși, și învață să-și construiască toate drumurile bazate în ASTĂZI și ACUM, pentru că terenul lui MÂINE este prea nesigur pentru a face planuri… și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.
…..Și după un timp, omul învață că dacă e prea mult, până și căldura cea dătătoare de viață a soarelui, arde și calcinează. Așa că începe să-și planteze propria grădina și-și impodobește propriul suflet, în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori, și învață că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forță, că într-adevăr e valoros, și omul învață și învață … și cu fiecare zi învață. Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor
bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.
… Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești. Îți dai seama cu timpul că dacă ești alături de această persoană doar pentru a-ți întovărași singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
… Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărați prieteni sunt numărați, și că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face. Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeași intensitate. Cu timpul îți dai seama că deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.
…Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență trăită alături de fiecare ființă, nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îți dai seama că cel care umilește sau disprețuiește o ființă umana, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat. Cu timpul înveți că grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele nu vor mai fi așa cum sperai.
….Cu timpul îți dai seama ca în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea ca deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, îți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt… Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

Dar din păcate, se învață doar cu timpul…