Vine un pescăruș de paie, se-așează pe singurătatea mea şi prinde a mă moşi cu un fus de tors lână… aşa am îmbrăcat mieii care dârdâiau sub ploaia rece… , mi-am zis că a venit vremea să-mi îngrop obrazul în palmele timpului şi să adorm… – o, pasăre, nu pune mâna pe sforăitul meu! Am strigat, trezindu-mă din vis…
Am putea învata de la ei (pescarusii) curajul, iar de la florile de mai frumusetea vesmintelor sufletesti^traind într-o armonie si echilibru desavârsit, perfect, într-o coabitare de iubire neconditionata cu natura, unii cu altii si îngrijind, respectând tot ce ne înconjoara !
O sâmbata de vis, o zi de Paradis !
ApreciazăApreciază
Bine punctat! AM PUTEA… însă unde nu e voință,răbdare, iubire…
O seară frumoasă!☕🍀
ApreciazăApreciază
Curajosi pescarusi ! 🙂
ApreciazăApreciază
Foarte curajoși 😉
ApreciazăApreciază